În Japonia, o națiune care a acordat o importanță deosebită longevității, aproape o treime din populație a depășit vârsta de 65 de ani. România, la mii de kilometri distanță și cu o istorie demografică diferită, se apropie rapid de acest model: există localități unde mai mult de jumătate din populație sunt persoane în vârstă.
În Tokyo, aproximativ 1 din 5 locuitori are peste 65 de ani, iar acest procent este în creștere, reflectând tendința generală de îmbătrânire a populației japoneze, dar rămâne sub media națională (29,8%), conform datelor Statistice Japoniei.
În România există 238 de localități cu o populație mai îmbătrânită decât media Japoniei.
Cele mai îmbătrânite localități din țară:
Conform unui comunicat al Institutului Național de Statistică, numărul românilor de peste 65 de ani depășește cu aproximativ un milion pe cel al copiilor (0-14 ani).
România se situează pe locul 12 în lume în clasamentul țărilor vârstnice și, în câțiva ani, se va apropia de top 8.
Țara cu cea mai îmbătrânită populație rămâne Japonia, unde aproape 30% din populație depășește vârsta de 65 de ani. Urmează Italia, Portugalia, Grecia și Germania.
De ce este diferit cazul României
Situația din România este diferită. După o perioadă de tranziție, țara a încercat să reducă decalajul față de Occident, adoptând aspecte ale societăților occidentale: amânarea căsătoriilor, scăderea ratei natalității (femeile prioritizând confortul financiar și cariera înainte de a avea copii etc.). De asemenea, emigrarea a avut un rol semnificativ.
„Dacă în 2007 emigrau în principal tineri, cu o vârstă medie de 29 de ani, acum românii pleacă la vârsta medie de 34 de ani”, a declarat președintele INS, Tudorel Andrei, la o conferință de la Academia Română.
Îmbătrânirea populației afectează familia și relațiile intergeneraționale
Modificări semnificative:
Schimbarea structurilor familiale: Se observă o tendință spre familii mai mici și o creștere a gospodăriilor monoparentale. Aceasta poate complica îngrijirea vârstnicilor, deoarece sunt disponibili mai puțini membri ai familiei pentru suport.
Relații intergeneraționale: Prelungirea duratei de viață poate modifica relațiile dintre generații. Tinerii pot avea responsabilități sporite în îngrijirea vârstnicilor, ceea ce poate genera stres și modifica rolurile familiale traditionale.
Tendințele migrației: Emigrările afectează legătura cu rudele în vârstă ce ar putea avea nevoie de suport. Această migrație poate agrava sentimentul izolării la vârstnici.
Îmbătrânirea populației conduce la deteriorarea relațiilor interfamiliale, aşa cum a subliniat academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, de la Prezidiul Academiei Române:
„În ultimii ani se observă o deteriorare a structurii familiale. Acest declin a început o dată cu emanciparea femeilor. Emanciparea acestora a dus la o creștere a rolului lor în viața economică, socială și politică. Desigur, un progres important. Însă, pentru conceptul de familie, a constituit o pierdere semnificativă.
Un alt factor ce a contribuit la degradarea familiei este revoluția anti-tradițională din anii 1970, urmată de fenomenul hippie, care a văzut familia înlocuită cu alte forme în care eliberarea sexuală, comportamentele și vestimentația extrem de libere, dar și ura față de tradiție, au jucat un rol important.
Apariția penicilinei și a anticonceptionalelor a contribuit la aceasta. Penicilina a redus frica de sifilis, iar anticonceptionalele au permis controlul fertilităţii. Această deteriorare a familiei se observă în multe aspecte, dar impactul cel mai important este asupra scăderii natalității. Aceasta nu este doar o problemă românească, ci globală. Din păcate, este foarte gravă şi se datorează faptului că tinerii se căsătoresc mai puţin sau mai târziu, neavând timp să aibă copii. Când au copii, în general, este vorba despre unul sau doi. Problema celui de-al treilea copil, crucial pentru demografie, aproape că nu se mai pune.”
Pe lângă presiunea asupra sistemului fiscal generată de un număr mai mic de contribuabili care trebuie să plătească pensii pentru un număr mai mare de pensionari, există și o presiune asupra sistemului de sănătate publică.
Nevoile medicale ale vârstnicilor sunt în creștere, iar infrastructura medicală actuală din România nu le poate asigura.
“Impactul economic generat de pensionarea unui număr substantial de persoane, mult mai numeroasă faţă de media perioadei, este discutat doar dintr-o perspectivă limitată: impactul asupra sistemului public de pensii”, evidenţiază Radu Crăciun.
“Criza sistemului medical din România, indusă de îmbătrânirea populației, nu este o criză economică concretă, despre care se vorbește, dar a cărei apariție se poate anticipa. În acest caz, putem estima când va avea loc”, a adăugat economistul.
De asemenea, înaintarea în vârstă generează o mai mare prudență în luarea deciziilor, vârstnicii având o aversiune la risc mai mare decât tinerii.
Vârsta medie a membrilor Legislativului a crescut cu un an între ultimele două runde de alegeri. Dar vârsta medie a membrilor executivi din conducerea Băncii Naționale a crescut cu circa 17 ani. Vârsta medie a executivilor din conducerea BNR a crescut de la 49 de ani (în 2009) la 56 de ani (în 2014) și 66 de ani (în prezent).
Persoanele de peste 65 de ani vor depăși considerabil numărul celor tineri (0-19 ani)
Proiecțiile ONU evidențiază o societate din ce în ce mai îmbătrânită, reflectând impactul generației baby boomers care se va pensiona în curând.
În 2031, peste 7 ani, numărul vârstnicilor va depăși numărul tinerilor, iar decalajul se va accentua în continuare.
Numărul persoanelor inactive (șomeri sau pensionari) raportat la 1.000 de persoane active, cunoscut și ca rata de dependență economică, a crescut în 2023 la 1,45%.
O rată ridicată de dependență înseamnă că economia trebuie să suporte o povară mai mare pentru a sprijini persoanele inactive (șomeri, pensionari sau tineri dependenți).
În contextul creșterii populației inactive, cei care lucrează vor fi supuși unei presiuni crescute de majorare a impozitelor pentru a finanța susținerea populației inactive.
