Acest rezultat, aproape imposibil de acceptat, evidențiază o tendință alarmantă: o simpatie crescândă pentru regimul comunist în anii 2000. Nu mai este vorba doar de nostalgie, ci de o adevărată reconfigurare a percepției asupra trecutului. Societatea românească pare afectată nu doar de amnezie, lipsa informațiilor sau confuzie, ci de o complexă reevaluare a valorilor.

O parte importantă a justificării opiniilor favorabile lui Ceaușescu se bazează pe investițiile făcute de regimul comunist în perioada 1945-1989.

Sunt numeroase conversații cu indivizi nostalgici pentru regimul lui Ceaușescu. Aceste opinii nu sunt neapărat limitate la persoanele în vârstă, ci se extind și spre tineri, care, paradoxal, se simt atrași de acea perioadă.

Dialogul cu acești nostalgici este dificil. Ei argumentează că libertățile actuale nu compensează lipsa financiară, exagerând performanțele economice ale regimului comunist: construirea de fabrici și blocuri, sau inexistența datoriei externe. Ignorând sau minimizând constrângerile economice, precum cenzura și controlul, ei subliniază, în mod eronat, un presupus statut economic independent, o industrie puternică și locuri de muncă garantate, ignorând mecanismele coercitive ale regimului, precum corupție și sistemul de pile de favorizare a anumitor persoane.

Economia din prezent este fundamental diferită de cea dinainte de 1989. România se bucură acum de o economie deschisă, spre deosebire de economia închisă și controlată de stat din perioada comunistă. Planificarea economică centralizată, prin stabilirea prețurilor de către stat, a dus la pierderi semnificative pentru întreprinderile de stat. Această economie de comandă, tentativă de a planifica totul, s-a dovedit a fi un eșec.

În ultimii doi ani ai regimului comunist, economia a intrat într-o fază de recesiune, urmând o strategie eronată de achitare a datoriei externe, culminată cu recesiune și obligarea plății datoriei în martie 1989.

Diferențele economice sunt evidente. Economia controlată de stat era dependentă de sistemul CAER. Dărâmarea sistemului CAER a dus la dispariția acestor piețe de desfacere, afectând întreprinderile statului.

Întreprinderile naționale au fost nevoite să se adapteze la noile condiții economice.

În ciuda progreselor remarcabile ale României după 1989 – creșterea PIB-ului, modificarea structurii economiei, creșterea salariilor și stabilitatea cursului de schimb – o parte din populație continuă să aibă sentimente nostalgice legate de perioada comunistă. Cum se poate depăși această stare de spirit? Desigur că regimul lui Ceaușescu nu mai poate fi modificat, însă fantomele trecutului pot fi contracarate printr-un efort constant de educație și informare.