Un fermier din Buzău, Gelu Panțoc, avea nevoie de ajutor la recoltat, solicitând aproximativ 20 de persoane. A oferit 150 de lei net pentru 6 ore de muncă. Din cei 10 muncitori care au acceptat, 5 au plecat după prima zi.
În prezent, piața muncii din România se confruntă cu o situație paradoxală: peste 31.000 de locuri de muncă rămân vacante, potrivit datelor INS, în timp ce rata şomajului a crescut la 5,8%. Această discrepanță ascunde un deficit cronic de forță de muncă, lipsa candidaților adecvați și provocări ce includ sistemul educațional și migrația.
Domeniul public reprezintă o proporție semnificativă a locurilor de muncă vacante, cu 21,5% din total. Astfel, în administrația publică sunt 3.200 de locuri libere, 2.600 în domeniul sănătății și asistenței sociale și aproximativ 1.000 în educație.
Au existat creșteri semnificative ale posturilor vacante în domeniile profesionale, științifice și tehnice (care necesită un grad înalt de calificare) și în construcții, precum și în activități administrative și servicii de suport.
Posturile vacante nu se află neapărat în zonele cu șomaj ridicat, iar calificările cerute nu se potrivesc cu profilul candidaților
Aproximativ două milioane de români sunt dispuși să deplaseze distanțe considerabile pentru a lucra,acceptând naveta.
Aproximativ o treime dintre aceştia lucrează într-un alt judeţ decât cel de domiciliu, iar două treimi într-o altă localitate din acelaşi judeţ.
În Ilfov, navetistii constituie aproape 50% din totalul lucrătorilor, majoritatea venind în capitală. Urmează județele Dâmboviţa, Giurgiu şi Ialomiţa, unde navetismul este prevalent.
Deficitul de forță de muncă nu se limitează doar la lipsa de dorință de a munci. Firmele se confruntă cu dificultăți reale în găsirea personalului calificat, pentru că oferta disponibilă este adesea inferioară cerinţelor şi nu corespunde standardelor înalte ale angajatorilor actuali.
La nivel european, companiile din România resimt mai acut această penurie de forță de muncă
O analiză realizată de BNR demonstrează că firmele româneşti resimt mult mai acut lipsa de personal la nivel european. Pe o scară de la 1 la 10, percepția medie locală a fost de 8,1 puncte, cu peste 1,5 puncte peste media UE27. Drept urmare, România se află printre statele europene unde deficitul se observă în aproape toate domeniile ocupaționale, mai ales la nivelurile de calificări superioare și inferioare.
Care sunt cauzele? Pe de o parte, structura demografică: participarea forței de muncă rămâne sub media europeană, în special în rândul tinerilor, al femeilor și al minorităților.
Rata NEET – tineri neangajați, neinstruiți – și rata de ocupare sunt în continuare problematic sub media europeană.
Pe de altă parte, sistemul educațional este un factor crucial al dezechilibrelor. Mulți tineri aleg cursuri profesionale, dar rata abandonului școlar și a promovabilității la examenul de bacalaureat afectează acest sector. O parte semnificativă din tinerii cu vârsta legală de studiu sunt în afara sistemului de învățământ.
Percepțiile asupra competențelor funcționale sunt de asemenea preocupante. Rezultatele testelor PISA din 2022 plasează România pe unul dintre ultimele locuri în UE, mulți elevi având dificultăți în înțelegerea textelor simple și în aplicarea cunoștințelor matematice.
Starea pieței muncii – un echilibru între structură și ciclicitate
Deficitul este evident atât în domeniile care necesită calificări elementare, cât și în cele care necesită competențe înalte, cum ar fi IT, inginerie și sănătate. În sectorul tehnic cu nivel mediu de calificare există unele variații regionale.
Migrația – un factor complex
Migrația netă a devenit pozitivă în 2022 și 2023, numărul lucrătorilor străini admiși crescând. Cu toate acestea, lipsa de corespondență între calificările celor care părăsesc și ale celor care vin pune presiune pe anumite sectoare sofisticate ale pieţei muncii. Majoritatea noilor veniți provin din afara UE și ocupă în principal posturi necalificate, iar românii mai calificați continuă să plece spre alte țări europene.
Situația pieței muncii din România este complexă, afectată de lipsa de corelare între nevoile economiei și pregătirea forței de muncă.