În contextul încercării României de a adera la OCDE, Guvernul a propus un proiect ce va înlocui, din 2026, o măsură considerată necorespunzătoare cu un nou concept care, potrivit unei analize realizate de BDO România, contravine principiilor internaționale de guvernare fiscală stabilite de OCDE.
Noua regulă limitează deductibilitatea anumitor cheltuieli facturate de entități afiliate (românești sau străine) la calculul impozitului pe profit.
Cheltuielile legate de drepturile de proprietate intelectuală, management, consultanță și dobânzile cu entități afiliate vor fi considerate neddeductibile la determinarea profitului fiscal dacă ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor de același tip depășește 3%.
„Observăm că Guvernul riscă o greșeală majoră, înlocuind IMCA, o măsură negativă pentru mediul de afaceri, cu o regulă mult mai problematică, care contravine chiar Codului fiscal. Sperăm că Ministerul Finanțelor va recunoaște greșeala rapid. Întrebarea esențială se referă la definirea entităților afiliate. Noua regulă se bazează pe definiția contabilă, diferită de cea fiscală, privind părțile afiliate.”, a declarat Dan Bărăscu, Partener, Șef Departamentul Fiscal BDO România.
Spre exemplu, companii deținute de rude până la gradul al treilea pot fi considerate afiliate fiscal, deși nu sunt afiliate contabil. Mai mult, definiția contabilă menționează „entități afiliate”, excluzând persoanele fizice, ceea ce înseamnă că restricțiile nu se aplică relațiilor dintre persoane fizice și companiile cărora le sunt afiliate fiscal.
Astfel, o filială românească a unei companii-mamă străină va aplica restricția la achiziționarea de servicii din grup, dar o firmă românească deținută de un membru al familiei nu va aplica aceleași restricții la serviciile furnizate de compania deținută de rudă. Totodată, nu se aplică restricții persoanelor fizice acționari în companii românești.
Serviciile IT, asistența tehnică, supravegherea de șantier – consultanță?
Proiectul de act normativ nu definește explicit cheltuielile supuse restricției de 3%. Această lipsă de claritate reprezintă o problemă preexistentă Codului fiscal, amplificată acum prin includerea „cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală”.
Similar cu situații anterioare (microîntreprinderi, impozit pe veniturile nerezidenților), pot apărea interpretări contradictorii.
„Exemplele includ: serviciile IT sunt considerabile consultanță? Asistența tehnică? Supravegherea de șantier? În mod normal, consultanța implică servicii ce furnizează informații pentru decizii. Serviciile de sprijin (HR, IT, financiar ș.a.) nu ar trebui considerate consultanță, deoarece nu implică furnizarea unor astfel de rapoarte. Cu toate acestea, această interpretare poate duce la dispute cu autoritățile fiscale.”, a afirmat Dan Bărăscu.
În privința managementului, încadrarea poate fi derivată din structura organizațională generală. Spre exemplu, în industria farmaceutică, departamentele de supraveghere a medicamentelor sunt adesea centralizate, având un rol direct în managementul companiei-mamă.
Facturile de la entități afiliate care cuprind servicii de acest fel – sunt gestionate sau nu prin limitări?
Cheltuielile HR pentru personalul cheie al entității locale, implementate în urma strategiilor grupului, sunt sau nu considerate management?
Cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală
Întrebări delicate apar și în privința „cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală”. Acestea pot fi clasificate ca imobilizări necorporale (licențe software, mărci, brevete) sau incluse în stocuri (filmele, seriale, cărți). În astfel de cazuri, și amortizarea este afectată?
Amortizare contabilă sau fiscală?
Utilizarea termenului „aferent” implică faptul că nu doar drepturile de proprietate intelectuală, ci și amortizarea lor, dacă cheltuielile sunt capitalizate ca active sau imobilizări necorporale, sunt supuse restricției.
Aceeași problemă este valabilă și pentru dobânzi. Dobânzile capitalizate în active sau stocuri sunt sau nu supuse limitării?
Există situații în care dobânzile plătite afiliatilor pentru active care beneficiază de limitări de deductibilitate, devin automat neddeductibile dacă ponderea depășește pragul de 3%.
Regula actuală afectează activitatea grupurilor de companii prin impozitarea suplimentară a tranzacțiilor intra-grup, ceea ce contravine principiului neutralității măsurilor fiscale din Codul fiscal. Acest principiu asigură condiții egale investitorilor români și străini.
Măsura fiscală poate descuaja utilizarea serviciilor intra-grup, chiar dacă acestea sunt mai avantajoase decât serviciile furnizate de terțe părți. Aceste dificultăți ar putea determina companiile să opteze pentru furnizori independenți.
