Imaginea prezintă oameni pe stradă.
Recent, imigrația a devenit un subiect de dezbatere intensă. O analiză relevantă este conținută în cel mai nou Raport asupra Inflației al Băncii Naționale Române, în caseta dedicată pieței muncii, conform unui articol al lui Cristian Popa, membru al consiliului BNR.
Concluzia principală, potrivit lui Popa, este că România se confruntă cu un deficit persistent și mai acut de forță de muncă decât media Uniunii Europene. Acest deficit este evident în sondaje și în indicatorii de stres al pieței muncii: 40% din companii consideră lipsa personalului calificat o problemă majoră.
Acest deficit afectează atât profesiile cu competențe elementare, cât și cele din domeniile IT&C, științe, inginerie și sănătate.
Paradoxal, piața muncii este simultan tensionată (cu deficit de forță de muncă) și dispune de resurse importante. Acest lucru se datorează unei dintre cele mai mici rate de participare la forța de muncă din UE (adică oameni care ar putea, dar nu muncesc, mai ales tineri, femei și persoane din minorități) și uneia dintre cele mai mari rate ale tinerilor neangajați, fără studii și fără participare la programe de formare profesională.
Pentru prima dată în istorie, imigranții veniți în România în 2023 au fost principalul factor al creșterii demografice, subliniază Institutul Național de Statistică.
Tendințele demografice nu sunt favorabile: ponderea persoanelor în vârstă a crescut la 20% în 2024 (față de 16% în 2013), vârsta medie este aproape de 44 de ani (era de 40,5 ani în 2013), iar populația totală este proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035, menționează Popa.
După mai bine de două decenii de migrație net negativă, România a înregistrat un salt pozitiv în 2022-2023. Acest lucru nu înseamnă că toți românii s-au întors acasă, dar fenomenul s-a diminuat, iar revenirile au crescut. În medie, peste 200.000 de persoane au emigrat anual în ultimii 10 ani. În schimb, 2023 a înregistrat circa 324.000 de imigranți. Două factori au contribuit: majorarea contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 și revenirea unei părți a diasporei după perioadele de criză.
Crescând semnificativ, numărul imigranților a fost dominat de lucrătorii din Nepal, Sri Lanka, Vietnam și alte state non-UE și mai puțin din UE, în timp ce emigrarea îi privea mai des pe lucrătorii cu înaltă calificare.
Migrația net pozitivă este o ajustare a pieței utilă (apare în perioade de cerere ridicată de muncă și salarii atractive), dar ar putea fi mai eficientă. Ar fi ideal să putem reține lucrătorii calificați, pentru a sprijini productivitatea. În orice caz, migrația net pozitivă este preferabilă celei negative.
