În România, potrivit celor mai recente studii, principalele îngrijorări ale populației sunt reprezentate de creșterea prețurilor. 43% dintre respondenți au menționat acest aspect drept prioritar, a declarat joi economistul șef al BNR, Valentin Lazea, la conferința „Inflația, Costul Finanțării și Managementul Datoriei Publice”.
Cu toate acestea, a subliniat acesta, analiza datelor evidențiază o atenție disproporționat de mare acordată inflației, în detrimentul altor indicatori economici, precum creșterea PIB-ului, PIB-ul pe locuitor, indicele Gini, rata șomajului etc.
Din perspectiva bancherului central, această preocupare excesivă pentru inflație reprezintă o „penalizare injustă a performanțelor economice” ale autorităților.
„Am analizat evoluția administrațiilor Biden din SUA și Macron din Franța, calculând câțiva indicatori economici. În Franța, PIB-ul pe locuitor a crescut cu 20% între 2016 și 2023, ținând cont de inflație. Creșterea PIB-ului real a fost de 8% în acea perioadă, criminalitatea a fost menținută la un nivel constant, iar șomajul a scăzut semnificativ, de la 10% la 7%. Totodată, indicele Gini al inegalității a rămas constant”, a precizat Lazea.
„Cu toate acestea, atunci când au votat, oamenii nu au ținut cont de aceste date. Nu i-a interesat că ‘plăcinta’ a crescut, nici că fiecare felie a fost mai mare. Au ținut cont doar de faptul că și-au plătit mai scump felia lor de ‘plăcintă’. Aceasta este o abordare caracteristică mentalității populației”, a observat economistul șef al Băncii Naționale.
În mod similar, în SUA, sub administrația Biden, PIB-ul pe locuitor a crescut cu 25% înainte de ajustarea inflației. Creșterea PIB-ului real a fost de 8%. „Rata criminalității a crescut ușor, rata șomajului s-a menținut constantă, iar indicele Gini s-a îmbunătățit, ceea ce indică o reducere a inegalității. Cu toate acestea, Biden a pierdut alegerile”, a reiterat Lazea.
În România, creșterea PIB-ului real a fost de 12%, rata criminalității a rămas constantă la un nivel scăzut, rata șomajului a crescut ușor, dar indicele Gini a scăzut, ceea ce înseamnă reducerea inegalității. Totuși, aceste aspecte nu sunt considerate relevante în procesul decizional electoral. Deci, factorul esențial la vot este creșterea prețului propriei felii de ‘plăcintă’”, a concluzionat economistul șef al BNR.
În realitate, factorii care influențează alegerile electorale sunt mult mai complexi și nu se limitează la inflație sau performanțele economice.
Cheltuielile guvernamentale pot fi percepute ca neeficiente sau incorecte, chiar și în perioade de creștere economică. De exemplu, o datorie publică mare poate genera nemulțumire, indiferent de rezultatele economice globale.
Problemele legate de reglementări sau dezechilibrele pieței cauzate de intervențiile guvernamentale pot crește nemulțumirile populației.
Chiar și cu creștere economică, beneficiile pot fi distribuite inegal. În zonele urbane, creșterea economică poate fi mai vizibilă, dar în comunitățile rurale, impactul poate fi redus. Nu toate sectoarele societății beneficiază în egală măsură de creșterea economică. Dacă bogăția și oportunitățile sunt concentrate într-un grup restrâns, în timp ce alții se confruntă cu creșterea prețurilor sau cu lipsa accesului la servicii, nemulțumirile cresc, în ciuda datelor macroeconomice favorabile.
De asemenea, evenimentele politice, corupția sau eşecurile din sisteme precum cel medical sau cel educațional pot suprasatura percepțiile asupra performanțelor economice. Evaluările populației asupra guvernelor sunt adesea globale, nu doar axate pe evoluțiile economice.
Strategiile pe termen lung pentru menținerea stabilității (reducerea deficitului bugetar sau reformele structurale) pot implica sacrificii pe termen scurt (creșteri de taxe).
De ce nu își atinge BNR ținta?
Întrebat despre de ce BNR nu atinge țintele stabilite pentru inflație, Lazea a explicat că aceasta este o sarcină dificilă din cauza deficitului bugetar persistent. „Politica monetară singură nu este suficientă pentru a absorbi excesul de lichidități. Ar trebui să crească dobânzile dramatic, ceea ce ar genera recesiune. Această abordare puritanistă a rolului Băncii Naționale nu este viabilă.”
Lazea a amintit de perioada etalonului aur, când valoarea monetară era direct legată de prețul aurului. Băncile centrale aveau un rol major.
„Politica monetară poate influența, dar nu poate controla singură inflația. Nu mai suntem în secolul 19, când băncile centrale erau stăpânii absoluți ai economiei.”
„În contextul actual, fiecare țară emite bani în funcție de necesitățile sale.”
Lazea a exemplificat Argentina, care s-a confruntat cu o inflație ridicată din cauza politicilor fiscale populiste de-a lungul timpului. Astfel, politicile populiste pe termen lung conduc la inflații importante.
