Locuitorii din apropierea termocentralelor Complexului Energetic Oltenia (CEO) și a depozitelor de cenușă și zgură se confruntă cu un mediu poluat și disconfort constant, conform investigației Rise Project. Zona din jurul Turceni, Rovinari și Ișalnița este adesea invadată de un nor de cenușă, care pătrunde în case, curți și spații verzi, afectând sănătatea populației. În pofida acestor probleme, termocentrale raportă emisii de dioxid de carbon „neobișnuit de reduse”.

Deși oficial, România se numără printre țările cu cele mai mici emisii raportate de centrale pe bază de cărbune, realitatea din teren indică un nivel ridicat de poluare în zona Complexului Energetic Oltenia.

Particule în suspensie, aer contaminat

Vântul transformă depozitele de cenușă în surse de particule fine volatile. Locuitorii trebuie să închidă ferestrele și să-și interneze membrii familiei, deoarece praful se depune pe mobilier, în grădină și pe alimente, afectând calitatea vieții și sănătatea lor.

Rise Project prezintă cazul familiei Brăcaci din Brănești, județul Gorj. Medicul de profesie, doamna Brăcaci, afirmă că „ne rugăm: «Doamne, să nu bătă vântul»”, deoarece adierea vântului aduce suplimentar cenușă, iar familia se adăpostește în case pentru a evita inhalarea particulelor.

De mulți ani, localnicii se confruntă cu un disconfort major: curți pline de cenușă, grădini impracticabile, praf depus pe obiecte casnice și alimente. Riscurile pentru sănătate sunt semnificative, deoarece particulele fine PM2.5 pot pătrunde adânc în plămâni, crescând riscul de boli respiratorii, cardiovasculare și chiar cancer pulmonar.

Raportări oficiale vs. realitate

Deși depozitele de cenușă sunt monitorizate, datele oficiale contrazic starea reală pe teren. Conform investigației, stațiile de măsurare instalate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) nu detectează episoadele de poluare reale. Acestea nu sunt amplasate în direcția principală a vântului sau nu măsoară particulele PM2.5, considerate cele mai periculoase pentru sănătate. În cazul unei furtuni de cenușă vizibile, nu s-a raportat depășirea standardelor pentru PM10.

Astfel, populația respiră aer nociv, dar lipsa unor dovezi oficiale face dificilă declararea unui pericol iminent, împiedicând implementarea măsurilor eficiente de protecție.

Raportări fictive ale emisiilor

Pe lângă praful vizibil, există suspiciuni serioase privind acuratețea rapoartelor oficiale despre emisiile de CO₂ ale CEO. Conform analizei realizate de OCCRP, centralele pe lignit ale companiei au raportat emisii de CO₂ „neobișnuit de reduse” în ultimii opt ani, ceea ce ar fi putut duce la economii de sute de milioane de euro prin reducerea costurilor cu certificatele de emisii.

Motivul oficial invocat este calitatea slabă a lignitului și „ineficiența” centralelor, explicând astfel emisiile scăzute.

Însă, experți independenți contestă aceste explicații: arderea incompletă a lignitului de calitate inferioară produce, dimpotrivă, emisii mai mari. În plus, scăderile raportate ale emisiilor, susținute pe parcursul anilor, nu sunt justificate de modificări reale în tehnologii sau combustibil.

Reprezentanții CEO și autoritățile de mediu susțin că toate activitățile respectă normele, că depozitarea zgurii și cenușei este adecvată, iar monitorizarea calității aerului funcționează corespunzător, având rapoarte legitime.