Prețul gazelor naturale nu ar trebui să crească de la 1 aprilie 2026, când este programată liberalizarea pieței, având în vedere previziunile pentru prețurile pe piețele internaționale, conform lui Dumitru Chisăliță, expert în energie și președinte al Asociației Energia Inteligentă. În condițiile în care nu apar evenimente neprevăzute, gazele ar putea chiar să se devalorizeze, dacă autoritățile pregătesc din timp piața și consumatorii.
Analiza expertului vine după informațiile publicate de HotNews, conform cărora Guvernul păstrează data de 1 aprilie 2026 pentru liberalizare, însă negociază cu Comisia Europeană noi mecanisme de sprijin pentru consumatorii casnici și industriali.
HotNews a menționat și avertismentul lui Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, conform căruia o liberalizare la acea dată ar putea determina BNR să nu mai controleze inflația.
Chisăliță a precizat însă că, în prezent, ofertele furnizorilor sunt apropiate de plafon, iar având în vedere cotațiile futures pentru gaze, nu există motive pentrumajorarea prețurilor dacă nu apar evenimente neprevăzute până atunci.
„BNR și Consiliul Fiscal indică riscul unei creșteri a tarifelor la gaze deoarece, în absența plafonării, prețurile se formează liber, iar anumite condiții, precum volatilitatea cotațiilor europene în situații de criză sau introducerea unor noi taxe, pot genera presiuni inflaționiste, chiar dacă în prezent ofertele furnizorilor tind să se alinieze plafonului”, explică Chisăliță.
Influența afirmațiilor despre creșterea tarifelor asupra pieței
BNR a avertizat că expirarea plafonului (adică liberalizarea pieței gazelor) ar putea constitui un „moment de cotitură” pentru inflație, potențial oprind tendința de scădere a acesteia.
„Există scenarii de analiză care consideră creșterea tarifelor gazelor cu 30%, aducând o creștere suplimentară a inflației de 1,8% (ajungând în 2026 la aproximativ 7,8%) și cu 60%, determinând o creștere de 3,6%, ceea ce ar duce la o inflație de circa 9,6% în același an”, menționează președintele AEI.
El avertizează că aceste proiecții privind majorarea tarifelor gazelor nu sunt susținute de condiții economice reale, dar pot avea impact asupra pieței.
„Fără anumiți factori economici concreți, semnalele de risc pot fi interpretate ca o strategie de a justifica eventuale creșteri, nu ca o evoluție inevitabilă a pieței”, adaugă el.
Specialistul a analizat cotațiile futures TTF Olanda pentru următorii doi ani și, considerând că celelalte componente ale facturii (tarife, taxe, taxe comerciale) vor rămâne neschimbate, a estimat că prețul gazelor naturale pentru populație ar trebui să scadă cu 5% în 2026 și cu 11% în 2027 față de plafon.
Totuși, „acest nivel al prețurilor ar putea fi atins doar în cazul unei concurențe reale pe piață, atât pentru consumatori, cât și pe piața angro. Însă lipsa pregătirii pentru liberalizare anul viitor va limita această concurență”.
Posibila schimbare a furnizorului în cazul unor oferte mai favorabile
Barometrul Securității Energetice, realizat de INSCOP în octombrie 2025, arată că 49,4% dintre respondenți sunt dispuși să își schimbe actualul furnizor de gaze naturale doar dacă vor beneficia de o ofertă superioară.
„Astfel, considerăm că prețul gazelor stabilit pe piața liberalizată, având în vedere aceste condiții, va determina ca tarifele din România să fie peste cele din Europa, iar marjele comerciale ale furnizorilor să fie mai mari decât în prezent.”
Deși datele și estimările tehnice din piața gazelor naturale nu indică presiuni reale de creștere a tarifelor după finalizarea schemei de plafonare, discursul unor instituții macroeconomice poate reflecta mai degrabă o prudență bazată pe experiența liberalizării anterioare a pieței de gaze din țară, decât o analiză fundamentată pe condiții economice reale.
În absența unor factori obiectivi – precum creșterea costurilor de producție, scumpirea importurilor, reducerea ofertei sau schimbări fiscale semnificative – nu există argumente economice clare pentru a susține creșterea tarifelor peste nivelul actual de plafon, susține expertul.