Îți ciulești urechile atunci când Vlaicu povestea pe linia careului de 16 metri despre experiențele cu Atletico Madrid și asculta cu atenție, fără să clipească. Vlaicu insista mereu cu sfaturi utile, spunând: „Trebuie să depui efort pentru a-ți realiza visurile”. Miciorul bănățean, cu siluetă de atlet, aduna constant informații de la Sorin Vlaicu. „De la el am învățat multe, astfel am ajuns în fotbalul italian, în naționala de tineret”, mărturisea reporterului, cu ani în urmă.
A înțeles să nu fie dominat de adversari și admira pe Alexis. De pe Dan Păltinișanu, la câțiva pași de Chirurg sau acasă, din fața televizorului, unde vocea comentatorului îi acoperea gândurile. Puștiul școlit în Timișoara își nota în minte ideile, în timp ce asculta transmisiunea radio.
Războinicul luptă până la ultima picătură de sânge
Știe că efortul său din centrul terenului reprezintă un energizant fără egal, de care nu poate dispensa. Deseori, încheie meciurile cu tricoul sfărâmate de adversari, peste genunchii julijiți. Cu urechea tăiată, ca la Zenica, 1-3 cu Bosnia. Sau cu sângele șiroindu-i prin jambiere, asemenea la reprezentativa de tineret. A purtat cu mândrie banderola de căpitan la U21 și o păstrează pentru a o transmite mai departe copiilor. Efortul său poate fi invizibil în joc, dar e vital. Coboară pe teren pe lung și pe lat, pune capul în gheata adversarului și nu ratează niciun oftat, chiar dacă tibiile îi trosnesc în ciocniri dure.
A ajuns în Italia și a devenit figură importantă în istoria grupării Pisa prin disciplina sa exemplară. Datorită programului de antrenamente strict, implementat încă din copilărie, mama sa îl trezea cu o oră mai devreme pentru școala de dimineață, iar ulterior, tânărul mijlocaș alerga pe străzi pentru a-și menține forma fizică de invidiat. Curioși, vecinii și copiii din cartier priveau de pe balcon. M.M. nu putea rata niciodată antrenamentul matinal. Știa că viața lui pornește pe un drum carre îi va aduce succesul, izbucnind ca într-un fir de ață spre cariera visată. Mai avea nevoie de noroc, dar și de muncă asiduă. Ziua se termina întotdeauna cu exerciții de flotări și abdomene, iar astfel, a reușit să trăiască în Italia încă de la vârsta de 17 ani.
Naționala — Turcia | Prezența sa adaugă greutate echipei naționale
Întotdeauna recunoscător părinților pentru sfaturile bune, dar și fanilor naționalei pentru susținere. Comentatorii l-au remarcat încă de când a fost în selecționata de tineret, numele lui fiind rostit adesea cu respect. Rădoi l-a observat cu atenție de mulți ani pentru colaborarea eficientă din teren. „M-a învățat multe, în special strategie”, mărturisea jucătorul cu inimă mare, cu obraji întotdeauna tumefiați după fiecare meci.
Apoi, anii au trecut, iar bănățeanul, devenit titular de necontestat, a împlinit 27 de ani și a adunat 36 de selecții pentru naționala mare. Antrenorul Lucescu se bazează pe el. Pe un mijlocaș cu atitudine, care contribuie atât la construcție, cât și la blocarea avântului ofensiv al adversarilor de top. Prezența sa aduce greutate echipei naționale și reprezintă o speranță pentru meciul cu Turcia. Naționala are nevoie de el. De Marius Marin.
- CAPETE ÎN VIZOR: Analizează și reflectă la evenimentele momentului. Editorialele specialiștilor din Sport.ro la finele anului
