Pentru Alfiyan Elfatah, un tânăr de 31 de ani din Indonezia, titlul de „cel mai aglomerat oraș din lume” nu reprezintă o simplă statistică, ci simbolizează patru ore de navetă zilnică între periferia Jakarta și centrul economic al capitalei. Timp pierdut în trafic, infrastructură suprasolicitată și un oraș care pare să se extindă mai rapid decât capacitatea autorităților de a-l administra.
Organizația Națiunilor Unite a modificat metodologia de evaluare a aglomerărilor urbane majore. Conform noului criteriu, Jakarta ocupă acum primul loc global, cu aproape 42 de milioane de locuitori, depășind Tokyo, estimat la circa 33 de milioane.
Schimbarea nu indică o creștere demografică bruscă, ci o revizuire a definiției orașului.
De ce Jakarta a „depășit” Tokyo
Noua metodologie ONU nu se limitează la granițele administrative, ci include zonele urbane funcționale: orașul și rețeaua sa de localități satelit, legate prin conectivitate, transport și activități economice. În cazul Jakartei, aceasta înseamnă extinderea pentru comunități precum Bogor, Bekasi sau Tangerang – zone locuite zilnic de milioane de navetiști dependenți de capitală.
De la o populație „oficială” de circa 11 milioane de locuitori, Jakarta devine astfel un mega-sistem urban de dimensiuni continentale. Conform noii metodologii, capitala Indoneziei a urcat de pe locul 30 în 2018 pe prima poziție mondială.
Autoritățile locale contestă această definiție, dar recunosc utilitatea sa: un semnal de alarmă.
Megaorașele: motor economic sau capcană urbană?
Raportul ONU evidențiază faptul că lumea devine din ce în ce mai urbanizată. Aproximativ 45% din populația globului locuiește în orașe, iar până în 2050, două treimi din creșterea populației mondiale se va produce în mediul urban. Numărul megaorașelor (peste 10 milioane de locuitori) a crescut de la 8 în 1975 la 33 în 2025, peste jumătate fiind în Asia.
Jakarta exemplifică extrem acest fenomen:
- contribuie cu aproximativ 17% la PIB-ul Indoneziei,
- atroce cu milioane de navetiști,
- deține o concentrare de putere politică, financiară și simbolică a țării.
Însă costurile sunt semnificative: traficul cronic, poluarea, prețurile ridicate ale locuințelor și chiar scufundarea fizică a orașului, ce poate ajunge până la 20 de centimetri anual în unele zone, avertizează Financial Times.
Infrastructura: punctul slab al orașelor
Guvernatorul Jakartei promite reforme masive în transportul public și conectivitatea regională. Aproximativ 3,5 – 4 milioane de persoane fac naveta zilnic, însă mai puțin de un sfert dintre locuitori utilizează transportul în comun. În comparație, Tokyo sau Shanghai dispun de rețele dense de metrou, integrate la nivel metropolitan.
Problema majoră constă în faptul că Jakarta nu este construită ca un sistem urban integrat, ci ca un centru economic care atrage populație din zone adiacente, fără o redistribuire eficientă a activităților.
De ce relocarea capitalei nu soluționează toate problemele
Planul Indoneziei de a construi o nouă capitală, Nusantara, pe insula Borneo, reprezintă o soluție drastică pentru suprasolicitarea Jakartei. Cu o investiție estimată la 30 de miliarde de dolari, aceasta ar trebui să reducă presiunea administrativă asupra orașului.
Totuși, experții avertizează: mutarea instituțiilor nu schimbă automat economia. Dacă joburile, investițiile și oportunitățile continuă să fie concentrate în Jakarta, fluxurile de populație vor persista.
Lecția globală: nu cele mai mari orașe cresc cel mai rapid
Un aspect adesea neglijat din raportul ONU este că orașele mici și medii se dezvoltă accelerate și însumează un număr mai mare de locuitori. Din peste 12.000 de orașe analizate, 96% au sub un milion de rezidenți.
Astfel, viitorul urbanizării nu se limitează la megaorașe precum Jakarta sau Dhaka, ci include rețele de orașe medii, mai gestionabile, mai reziliente și mai inclusive.
Impactul asupra României
România rămâne una dintre țările europene cu o predominanță a așezărilor rurale, însă tendința de concentrare economică este clară: Bucureștiul funcționează tot mai mult ca un centru unic, în timp ce orașele medii se străduiesc să atragă investiții și populație.
Top 10 cele mai mari orașe din România
1. București – aproximativ 1,7–1,8 milioane
Principalul centru economic al țării, cu cele mai multe oportunități de angajare, investiții și salarii.
2. Cluj-Napoca – circa 280.000
Centru IT, universitar și de servicii cu valoare adăugată ridicată.
3. Iași – aproximativ 270.000
Un centru universitar important și punct regional pentru Moldova.
4. Timișoara – în jur de 250.000
Economie diversificată, industrie puternică și conectare cu Occidentul.
5. Constanța – aproximativ 260.000
Port strategic, centru turistic și logistic.
6. Craiova – circa 230.000
Pol industrial de importanță în Oltenia.
7. Brașov – aproape 250.000
Turism, industrie și atractivitate rezidențială crescută.
8. Galați – aproximativ 220.000
Port fluvial și industrie cu provocări demografice.
9. Ploiești – circa 180.000
Centru energetic, cu apropiere de București.
10. Oradea – peste 180.000
Exemplu de revitalizare urbană și management public eficient.
Mențiuni importante
- Clasamentul variază în funcție de populația rezidentă, domiciliu sau zonă metropolitană.
- Bucureștiul include o zonă metropolitana de peste 2,2 milioane de locuitori.
- Anumite orașe (Brașov, Constanța) alternează în top în funcție de metodologia INS.
Concluzie
Jakarta nu a fost desemnat oficial cel mai mare oraș global, ci a obținut această poziție în urma unei metodologii revizuite. Totuși, realitatea rămâne clară: orașele cresc mai rapid decât infrastructura, politicile și instituțiile le pot susține.
Urbanizarea reprezintă forța dominantă a secolului XXI. Întrebarea nu mai este despre „cât de mari vor deveni orașele”, ci „cât de locuibile vor rămâne”.
