România a început anul 2026 cu rezerve valutare de 64,8 miliarde de euro, fiind cu aproximativ 600 de milioane de euro sub nivelul din 2025, conform unui comunicat al Băncii Naționale a României. În primăvara trecută, imediat după primul tur al alegerilor prezidențiale, BNR a utilizat peste 6 miliarde de euro din rezervele valutare pentru a controla deprecierea leului, potrivit analistilor din grupul Erste Bank.
Chiar și guvernatorul Băncii, Mugur Isărescu, a recunoscut aceste intervenții într-o declarație rară, afirmând: „Vă fac o precizare pe care de obicei nu o fac și pe care nimeni nu o face la Banca Națională: din vară aproape că nu am mai intervenit în piață. Am intervenit doar în câteva cazuri pentru a cumpăra valută”, declara Mugur Isărescu în noiembrie 2025.
Isărescu a adăugat că nu mai putea fi menținut un curs mai mic de 5 lei pentru un euro.
La BNR s-a format o structură de criză
„În astfel de circumstanțe, a explicat guvernatorul, menținerea unui curs sub 5 lei era imposibilă, nu doar din cauza pierderilor de rezerve, cum s-a susținut. Deși noi nu pierdem din rezerve, schimbăm o parte din acestea în lei, vânzând valută și cumpărând lei pe piață. În plus, pe lângă curs, BNR trebuie să gestioneze și probleme de finanțare sau cele legate de cheltuielile publice și plățile din economie”, a menționat Isărescu.
Atunci, la BNR s-a constituit o structură de criză: „A venit ministrul de Finanțe, am discutat și au fost găsite soluții. S-a limitat o depreciere accentuată a cursului. În astfel de situații, peste ieșirea de capital se acumulează și capitaluri speculative. Oricum, am asigurat lichiditatea pieței pentru efectuarea plăților bugetare, în condițiile în care erau de efectuat plăți mari de pensii în acea perioadă. În orice caz, cursul nu putea fi menținut mult timp”, a afirmat șeful Băncii Centrale.
Reamintim că, la data de 6 mai, Banca Națională a anunțat un curs de 5,03 lei pentru un euro. Ulterior, leul s-a depreciat câteva zile consecutive, pentru a reveni apoi în apropierea pragului de 5 lei/euro.
Nivelul rezervelor de aur a rămas stabil la 103,6 tone.
Rezervele internaționale ale României (valute și aur) la 31 decembrie 2025 au însumat 77,017 miliarde de euro, comparativ cu 77,419 miliarde de euro la 30 noiembrie 2025 și cu 70,491 miliarde de euro la data de 31 decembrie 2024.
Există și țări care nu dețin aur în rezervele lor internaționale.
Națiuni fără dețineri de aur în rezerve
Consiliul Mondial al Aurului (WGC) publică rapoarte anuale ce analizează cantitatea de aur pe care o dețin statele. În prezent, cele mai mari rezerve de aur sunt în posesia Statelor Unite ale Americii, Germaniei, Italiei și Franței.
Cu toate că în perioadele de expansiune din anii 1980 și 1990, băncile centrale au redus deținerile de aur, țările își reconstituie treptat rezervele de aur.
Norvegia – una dintre cele mai prospere națiuni din Scandinavia și Europa – nu deține aur în rezerve
Norges Bank a vândut lingouri de aur din rezervele băncii centrale, cu excepția a cinci lingouri destinate expozițiilor și a 3,5 tone de monede de aur din „transportul de aur” din Marea Britanie, din 1940.
Canada – o economie majoră fără de rezerve de aur
Canada este cea mai mare economie fără rezerve de aur. În 1980, guvernul a optat pentru vânzarea acestei active. „Lingourile de aur nu sunt considerate active lichide comparabile cu titlurile de valoare ale Trezoreriei SUA; în cazul livrării fizice, implică costuri semnificative de transport și depozitare”, a declarat Banca Canadei în 2019. „Astfel, aurul nu se integrează bine în portofoliul nostru de active.”
Croația – a vândut aurul din cauza instabilității prețurilor și a dependentei de o piață imprevizibilă
Croația, cu venituri mari, nu are rezerve de aur. Aproximativ 67% din comerțul internațional al țării se realizează în cadrul Uniunii Europene, cu destinații principale Germania, Italia și Slovenia. În ceea ce privește importurile, 77% provin din state membre UE, în timp ce 5% din China și 3% din Bosnia și Herțegovina.
Date de la sfârșitul anului 1999 indică faptul că Croația deținea circa 13,12 tone de aur pentru o perioadă de trei luni în 2001. Acest aur a fost primit de la Banca de Reglementări Internaționale (BRI) ca parte a cotei sale din activele în aur ale fostei Republici Socialiste Federale Iugoslavia.
Ulterior, aurul a fost vândut, fiind motivul deciziei fiind instabilitatea prețului aurului, ce depinde de o piață imprevizibilă, în timp ce depozitele purtau dobânzi fixe și potențialul de profit era mai previzibil.
