Testele de rutină pot identifica precoceafecțiuni cardiovasculare, metabolice, renale, hepatice și altele, fiind complementare cu anamneza și cu investigațiile clinice și imagistice. În cazul în care există suspiciuni de diagnostic sau dorim să excludem o altă posibilitate, se poate realiza o selecție adecvată a analizelor, iar interpretarea acestora trebuie făcută întotdeauna în contextul clinic. Deoarece valorile pot varia în funcție de factori precum vârsta, sexul, momentul recoltării, tratamentul și stilul alimentar, este esențială corelarea rezultatelor cu simptomele și istoricul medical.
Investigațiile uzuale includ analizele de laborator realizate periodic pentru evaluarea stării generale de sănătate, fiind recomandate anual, la un control de rutină sau în cadrul evaluărilor preventive.
Una dintre investigațiile de rutină este hemoleucograma completă, care include analiza detaliată a globulelor roșii, a celor albe și a plachetelor sanguine. Prin analiza fracțiunilor celulare, se pot obține informații care permit identificarea unui sindrom anemic, în cazul în care valorile eritrocitelor sunt diminuate. În schimb, valorile crescute ale hemoglobinei sau ale hematocritului apar, de regulă, în contexte de deshidratare sau policitemie. În cazul în care
se analizează leucocitele, acestea au rolul de a proteja organismul împotriva infecțiilor și agresiunilor externe. În cadrul lor, se disting mai multe tipuri – neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile și bazofile – fiecare având funcții specifice în răspunsul imun. De obicei, valorile crescute (leucocitoza) apar în infecții, inflamații sau sub influența stresului, și pot scădea (leucopenia) în cazul unor infecții virale severe, tratamente imunosupresoare sau afecțiuni hematologice. Valorile crescute ale eozinofilelor pot indica prezența alergiilor sau parazitozelor.
Numărul și funcția plachetelor sanguine pot evidenția tulburări ale coagulării, determinând un risc crescut de sângerare sau de formare a cheagurilor. Trombocitopenia (valorile sub 150.000/μl) duce la prelungirea timpului de sângerare, fiind frecvent întâlnită în afecțiuni autoimune, infecții, splenomegalie sau boli maligne. Trombocitoza reactivă, cunoscută și ca trombocitoză secundară, este cel mai frecvent tip, fiind de obicei tranzitorie, ca reacție la o altă patologie, asociată frecvent cu boli inflamatorii, anemie, intervenții chirurgicale sau anumite boli maligne.
Glicemia reprezintă o analiză uzuală, deoarece identificarea precoce a diabetului este vitală, iar tratamentul precis va preveni complicațiile și efectele negative asupra sănătății. O valoare a glicemiei la rebellere ≥126 mg/dl indică diabet zaharat, iar valorile între 100 și 125 mg/dl sugerează o glicemie modificată. Este recomandat să se facă ajustări ale stilului de viață pentru prevenirea evoluției spre diabet. Glicemia aleatorie >200 mg/dl poate indica diabet la persoanele care prezintă poliurie, polidipsie sau scădere ponderală inexplicabilă.
Pentru evaluarea tulburărilor tonghidrolipidice, sunt necesare analize speciale, precum colesterolul total, LDL, HDL și trigliceridele. Menținerea valorilor scăzute ale LDL colesterolului este crucială pentru sănătatea cardiovasculară, deoarece excesul de LDL favorizează formarea plăcilor ateromatoase pe pereții vaselor. Valoarea maximă de referință pentru LDL colesterol este de 100 mg/dl, dar în cazul unor boli cardiovasculare importante, se poate recomanda o valoare de 55 mg/dl sau chiar mai coborâtă, până la 40 mg/dl. Valorile foarte mari ale trigliceridelor cresc riscul de pancreatită acută, acestea fiind influențate de momentul recoltării, mai ales de dieta recentă, motiv pentru care este recomandată recoltarea în post. Creșterea nivelului HDL colesterolului reduce riscul cardiovascular, deoarece HDL are proprietăți antiaterogene și protejează vasele sanguine de depuneri de grăsimi și formarea plăcilor de aterom.
Analizele pentru evaluarea funcției hepatice, în general, nu oferă un diagnostic specific, însă permit clasificarea unor afecțiuni hepatice variate, de la hepatite acute până la colestatice, orientând pentru continuarea investigărilor clinice. Transaminazele, precum AST (aspartat aminotransferaza) și ALT (alanin aminotransferaza), sunt indicatori sensibili ai leziunilor hepatice și utile în identificarea afecțiunilor hepatocelulare acute. Creșterile moderate ale transaminazelor sunt frecvente, dar valorile peste 1000 U/l indică leziuni extensi ale ficatului, precum hepatite virale, ischemie hepatică sau intoxicații medicamentoase.
Bilirubina este o analiză suplimentară pentru afecțiunile hepatice, fiind importantă pentru detectarea icterului sau a altor modificări ale funcției hepatice. Valorile crescute pot duce la colorarea în galben a țesuturilor, semnul icterului, fiind, de asemenea, un indicator al unor probleme hepatice sau hematologice rare.
Gama-glutamiltransferaza (GGT), un marker sensibil pentru afectarea ficatului, este influențată de consumul de alcool și de afecțiunile biliare. Valorile crescute pot fi întâlnite în hepatite acute și cronice, steatoză hepatică, colestază, pancreatită sau ca urmare a administrării anumitor medicamente, precum anticonvulsivante, diuretice tiazide, citostatice sau steroizi anabolizanți.
Ureea și creatinina sunt doi indicatori esențiali în evaluarea funcției renale, reflectând capacitatea rinichilor de a filtra și elimina reziduurile. Valorile crescute pot indica o pierdere a funcției renale, deshidratare sau un consum proteic crescut. Determinarea simultană a ureei și a creatininei, împreună cu calculul ratei de filtrare glomerulară (eGFR), oferă o imagine completă privind sănătatea rinichilor și justifică monitorizarea continuă a acestora.
Sumarizarea urinei reprezintă un test de rutină, care poate indica necesitatea unor investigații suplimentare, în funcție de modificările descoperite. Hematuria microscopică este frecvent prezentă în cazul calculilor renali, traumatismelor, febrei sau infecțiilor. Leucocituria se asociază cu infecții ale tractului urinar, tumori prostate sau vezical, traumatism uretral sau alte afecțiuni renale. Glucozuria, adesea prezentă la diabetici nefazați sau în situații de stres sau sarcină, poate indica probleme de metabolism glucidic. Analiza glicemiei în urină ajută la monitorizarea diabetului și la depistarea timpurie a tulburărilor metabolice.
Dezechilibre electrolitice pot apărea în diverse forme. Hipernatremia – creșterea nivelului de sodiu seric – se întâlnește în contextul pierderilor renale, de exemplu in absența de lichide sau în urma utilizării excesive de diuretice sau pierderi extrarenale (cutanate și digestive). Pe de altă parte, hiponatremia poate avea cauze în afecțiuni cronice, precum sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic. Hiperkalemia, cauzată de administrarea anumitor medicamente (diuretice, antiinflamatoare nesteroidiene, beta-blocante), insuficiența renală sau traumatismele, se manifestă prin nivel crescut de potasiu în sânge. În contrast, hipokaliemia, ce poate apărea în cadrul tratamentului cu diuretice sau în caz de pierdere digestivă sau urinară, se manifestă prin nivel scăzut de potasiu.
Prin realizarea regulată a acestor teste și menținerea unui stil de viață echilibrat, se poate asigura o stare de sănătate optimă și se pot preveni complicațiile cronice.
Consultul de medicină internă
reprezintă un pas important în monitorizarea sănătății generale. Pentru programări, pacienții pot apela la numărul de telefon 0232 920,
Ce este Dr. Ana Roxana Gânceanu-Rusu, medic specialist Medicină internă,
