Unele expresii descriu mai precis vulnerabilitatea structurală a României decât cea din deschiderea raportului Consilium Policy Advisors Group (CPAG): „duble deficite” — deficitul bugetar și deficitul de cont curent evoluând simultan la niveluri ridicate. Este echivalentul unei gospodării care cheltuie constant mai mult decât produce și se împrumută pentru diferență, sperând ca viitorul să fie mai prosper.
Jurnalistul Dan Popa transmite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă ești interesat de finanțe personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Vezi aici Raportul complet.
Cea mai semnificativă schimbare, notată discret în raport, este inversarea raportului dintre datoria publică și cea privată: statul a devenit principalul generator de datorie, nu economia productivă. În trimestrul II / 2025, datoria publică a atins 57,3% din PIB, depășind clar sectorul privat, care continuă procesul de reducere a datoriei.
- Această mutație de risc de la companii spre stat este esențială: într-o economie cu euroizare în creștere și încredere diminuată în monedă, finanțarea statului devine o problemă de securitate macroeconomică.
Pentru a acoperi această diferență, România îi împrumută tot mai scump: randamentele obligațiunilor pe termen lung au crescut la aproximativ 6,9% în 2025, indicând o prime de risc în creștere.
Inflația: nu cererea a perturbat stabilitatea, ci politicile publice
România a încheiat 2026 cu cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, după luni de zile în care doar Ungaria a mai concurat pentru această poziție. În decembrie 2025, rata anuală a inflației a atins 9,7%, de cinci ori mai mult decât zona euro (1,9%) și aproape de patru ori decât Polonia (2,4%). Cauza nu a fost o economie „supraîncălzită” sau consum excesiv, ci decizii de politici publice: liberalizarea prețurilor la energie electrică în iulie 2025 și majorarea TVA de la 19% la 21% în august 2025.
- 80% din creșterea inflației între iunie și decembrie 2025 provine exclusiv din energie, arată raportul.
Acest episod oferă o lecție clară despre cum inflația poate apărut „din sus”, ca urmare a deciziilor administrative, nu din cererea internă. Într-o țară în care 25% din coșul de consum este reprezentat de servicii și 36% de alimente (procesate și neprocesate), astfel de decizii afectează simultan facturile și piața alimentelor.
BNR estimează o dezinflație lentă, până la aproximativ 3,7% în decembrie 2026, astfel încât România va rămâne o țară cu prețuri tensionate pentru mult timp.
BNR între presiune și decizie
Un aspect în care diferențele României față de restul Europei sunt evidente este politica monetară. În timp ce Banca Centrală Europeană, Polonia și Cehia au redus dobânzile în 2025, România le-a menținut la 6,5% — cel mai ridicat nivel din UE.
Această abordare precaută are două motive principale:
- Inflația ridicată — relaxarea monetară ar fi compromis credibilitatea dobânzilor.
- Deficitele gemene — relaxarea ar fi exercitat presiune asupra cursului de schimb și asupra finanțării statului.
Cu toate acestea, leul s-a depreciat aproximativ 2,3% față de euro în 2025, în timp ce „rata reală de schimb” a continuat să se aprecieze (+3,2% până în octombrie), afectând competitivitatea exporturilor.
Există și un alt element delicat menționat marginal în raport: „euroizarea în creștere”, atât la credite, cât și la depozite, semnal al unei încrederi reduse în moneda națională.
Pe scurt, România traversează un paradox monetar: dobânzi mari, încredere scăzută.
Piața muncii: cifrele și realitatea oamenilor
Dacă deficitele reprezintă frica guvernelor, șomajul este îngrijorarea populației. În 2025, piața muncii s-a modificat discret, dar decisiv:
- Șomajul mediu a urcat la 6% (față de 5,4% în 2024)
- Numărul locurilor vacante a scăzut cu 13%
- Tensiunea pe piața muncii s-a atenuat (de la 13 la 15 șomeri per loc vacant)
- Salariile au crescut cu 7,1%, sub rata inflației
Aceste cifre nu sunt doar statistici, ci indicii ale unei economii care își pierde motorul de consum — nu din cauza lipsei dorinței de cheltuire, ci din cauza incapacității.
Raportul evidențiază un risc pentru 2026: impactul potențial al tehnologiilor AI, orientat mai mult spre automatizare decât spre crearea de noi locuri de muncă — un avertisment rar pentru o analiză macroeconomică.
Cresterea economică: forța care încă invinge, dar nu se oprește
După trei decenii de creștere aproape continuă, economia românească intră într-o etapă de „creștere insatisfăcătoare”. În primele 9 luni din 2025, Produsul Intern Brut a crescut cu doar 0,9%, uşor sub ritmul din 2024.
Structura creșterii merită o atenție specială:
- Agricultura și construcțiile au susținut oferta
- Investițiile au contribuit la cerere
- Consumul populației a încetinit
- Exporturile nete au surprins pozitiv pentru prima dată după șapte trimestre
Este o economie care încă avansează, dar nu datorită forței interne, ci din profil volatil: agricultură și investiții externe finanțate.
Pentru 2026, raportul identifică clar „vârfurile”:
Vârful din față:
- Inflație persistentă — cerere internă slabă
- Consolidare fiscală — reducerea activităților economice
- Incertitudini comerciale
Vârful din spate:
- Fonduri europene (RRF, SAFE)
- Dobânzi reale negative, stimulând creditarea
Concluzie: România între două lumi
România începe 2026 într-o stare paradoxală: țară cu deficite mari, dar în UE; cu cea mai mare inflație, dar dobânzi stabile; cu investiții ridicate, dar consum scăzut; cu datorie publică în creștere, dar sub media europeană.
Nu este o criză; este o normalizare a vulnerabilităților.
În termeni simpli: România nu se prăbușește, dar devine mai costisitoare. Statul nu intră în default, dar devine dificil de finanțat. Populația nu intră în șomaj masiv, dar își pierde puterea de cumpărare. Economia nu intră în recesiune, dar își pierde resursele interne.
