Fosele nazale reprezintă cele mai expuse segmente ale căilor respiratorii superioare, având conexiune directă cu mediul exterior. Ele sunt prima „poartă de intrare” pentru diferiți microbi (virusuri, bacterii, alergeni) în organismul uman. Rolul principal al foselor nazale este de a transporta, încălzi și umezi aerul inspirat. În condiții normale, mucoasa nazală (mucoasa pituitară) este umedă, secretând un mucus clar compus din mucină, săruri și apă (aproximativ 95%). Expunerea la agenți patogeni determină modificări ale mecanismelor fizico-chimice și nervoase, rezultând creșterea producției de mucus și, în funcție de natura agentului infectios, hiper- sau hiposecreție. Factori care influențează mișcarea ciliilor vibratili prezenți în mucoasa nazală includ uscăciunea, temperatura sub 18°C, ce scade activitatea ciliilor, și sub 12°C, moment în care aceștia își opresc funcționarea.
Faringele comunică anterior, de sus în jos, cu fosele nazale, cavitatea bucală și laringele, reprezentând punctul de intersecție între căile aeriene și cele digestive. În timpul inhalării, aerul trece prin fosele nazale, ajunge în rinofaringe, apoi în orofaringe, laringe, repetând procesul în sens invers la expirare. Mucoasa faringelui, foarte vascularizată, contribuie la încălzirea, umidificarea și filtrarea aerului.
În contextul patologiei tractului respirator superior, comunicarea dintre fosele nazale, faringe, laringe și trompa lui Eustachio cu urechea medie explică frecvent apariția afecțiunilor ORL în sezonul rece.
Care sunt cele mai frecvente boli ORL în sezonul rece?
Infecția virală acută a căilor respiratorii superioare (nas, gât) sau cunoscuta „răceală obișnuită” este auto-limitată. Se manifestă frecvent cu obstrucție nazală, rinoree, strănut, tuse seacă sau productivă, durere în gât, modulație a vocii, iritabilitate, scădere a apetitului, tulburări de somn și durează între 3 și 5 zile, fiind remediată în circa 14 zile. Tusea post-infecțioasă poate persista până la câteva săptămâni. Diagnosticul clinic este suficient pentru afecțiunile tipice ale căilor respiratorii superioare, iar analize precum teste sangvine și radiografii sunt utilizate pentru excluderea altor probleme. Prelevarea de proteina C reactive (CRP) ajută la identificarea infecției bacteriene și reducerea administrării inutile de antibiotice, deoarece studiile actuale arată că 46% dintre infecțiile virale sunt tratate necorespunzător cu antibiotice.
Deși „răceala obișnuită” este o boală respiratorie, cercetările indică faptul că infecțiile virale ale tractului respirator superior se transmit în principal prin contactul apropiat și manipularea mâinilor. Astfel, igiena mâinilor și utilizarea soluțiilor antiseptice sunt esențiale pentru prevenție. Perioada de contagiune durează de la apariția simptomelor până la două săptămâni de la debut.
Rinitele sunt afecțiuni cauzate de diverse virusuri cu tropism respirator (rinovirusuri, adenovirusuri, virusurile gripale) și frecvent complicate de suprainfecții bacteriene. Debutul include tulburări generale, obstrucție nazală, rinoree apoasă, scăderea simțului olfactiv, stare de oboseală, strănut și febră. La câteva zile, secrețiile devin mucoase sau mucopurulente. Tratamentul simptomatic include antiinflamatoare, antipiretice, decongestionante nazale, hidratare crescută și vitamine, urmând să se recupereze spontan în 7-8 zile.
Sinuzitele sunt inflamații ale mucoasei sinusurilor paranazale, cavități aerate în oasele faciale care comunică cu nasul prin ostiumuri sinusale. Cauzele includ colonizarea cu virusuri sau bacterii (stafilococi, streptococi, haemophilus), de obicei afectând multiple sinusuri. Diagnosticul este stabilit prin examen local ORL, analize sanguine inflamatorii și examene imagistice (radiografie SAF, CT sinusuri). Simptomele includ durere pulsatilă la nivelul regiunii nazo-orbito-frontale, senzație de presiune, cefalee, obstrucție nazală unilaterale sau bilaterale, rinoree mucopurulentă și febră. Tratamentul constă în medicamente antiinflamatoare, antibiotice, decongestionante, aerosoli și mucolitice, iar în cazuri refractare se recurge la intervenție chirurgicală. Lipsa tratamentului adecvat poate duce la cronicizare și complicații orbito-oculare sau cerebrale.
Rinofaringolaringitele sunt frecvent cauzate de virusuri precum rinovirusurile, adenovirusurile, virusurile gripale și parainfluenzae. Infecțiile virale reduc apărarea locală, favorizând infecții bacteriene, precum streptococi, klebsiella, moraxella și haemophilus influenzae. În cazul etiologiei virale, simptomele includ febră sub 38°C, disfagie ușoară sau moderată, durere în gât, obstrucție nazală, rinoree seroasă, tuse iritativă și disfonie. În suprainfecții bacteriene, disfagia devine intensă și dureroasă, febra crește peste 38°C, pot apărea frisoane, otalgii, tumefierea ganglionilor și exsudat pultaceu pe amigdale. Examenul microbiologic și antibiograma ajută la identificarea germenului și sensibilitatea la antibiotice. Tratamentul este simptomatic, cu antiinflamatoare, antiseptice orofaringiene și decongestionante, rezervând antibioticele pentru suprainfecții. În absența tratamentului, pot apărea complicații precum periamigdalita bacteriană sau flegmonul periamigdalian, necesitând intervenție chirurgicală și supraveghere medicală.
Adenoidita acută afectează copiii și reprezintă inflamația amigdalei faringiene, care involuează treptat după pubertate. Debutul include obstrucție nazală bilaterală, rinoree mucopurulentă, febră și disconfort. Tratamentul constă în medicamente pentru decongestie, antiinflamatoare, antipiretice și mucolitice. În cazuri recurente (mai mult de patru episoade în șase luni), se indică tratament chirurgical pentru eliminarea adenoidelor.
Otitele medii acute, fie congestive, purulente sau supurative, pot apărea secundar infecțiilor virale sau bacteriene la nivelul sinusurilor, prin obstrucția trompei lui Eustachio. Acestea se manifestă prin durere acută, mai ales la copii mici, senzație de plenitudine a urechii, autofonie, scădere a auzului și otoree. Tratamentul variază de la măsuri simptomatice la antibiotice administrate intravenos, în funcție de severitate.
Miringita flictenulară, sau otita virală, are cauză virală și apare ca urmare a infecțiilor căilor respiratorii superioare. Se manifestă prin otodinie, hipoacuzie și, în cazul veziculelor pline cu lichid, scurgere spontane de sânge. Diagnosticul se confirmă prin examinare otomicroscopică, iar tratamentul include măsuri locale pentru reducerea otodinei și promovarea vindecării.
Pentru prevenirea acestor afecțiuni sunt recomandate: hidratarea adecvată, alimentația sănătoasă cu fructe și legume, evitarea aglomerațiilor și a factorilor de stres, spălarea frecventă a mâinilor, utilizarea hârtiei igienice de unică folosință, evitarea expunerii la frig și odihna la domiciliu pentru persoanele bolnave pentru a preveni transmiterea bolii și pentru a reduce riscul de complicații.
Ca orice afecțiune ORL, și cele ce apar frecvent în sezonul rece necesită consult de specialitate pentru un diagnostic precis și tratament adecvat. Pentru programări, pacienții pot contacta numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
Dr. Carmen Câruntu (Mânican), medic primar ORL, Arcadia
