„Copilul meu trebuie operat! Cu anestezie generală! Suntem îngrijorați. Ce trebuie să știm, ce să facem și ce să evităm?”
În fața unei intervenții chirurgicale, întrebările sunt frecvente. Emoțiile și îngrijorarea sunt intense, ceea ce este absolut normal, deoarece părinții își iubesc profund copiii și doresc pentru ei tot ce e mai bun: lipsa suferinței, siguranță și confort.
Asocierea dintre procedura operativă și anestezie este inevitabilă, adesea dificil de separat, având riscuri comune asociate.
Rolul anesteziei este de a elimina durerea și disconfortul provocate de intervenție, facilitând desfășurarea în condiții optime. Deși tehnologia anesteziei este acum mai sigură ca oricând, nu putem exclude complet riscurile asociate.
Factorii ce influențează riscul anesteziei sunt:
- tipul și amploarea intervenției, durata și necesitatea monitorizării invazive;
- planificarea intervenției ca programată sau de urgență;
- vârsta pacientului;
- alte probleme de sănătate sau afecțiuni preexistente.
Efectele anesteziei pot fi clasificate astfel:
- reacții secundare;
- efecte adverse.
Reacția secundară reprezintă un efect nedorit al unui medicament sau al unei proceduri terapeutice. Multe reacții secundare ale medicamentelor și tehnicilor de anestezie sunt cunoscute și anticipate, însă nu pot fi prevenite total și nici eliminate complet. Deși provoacă disconfort, multe dintre ele dispar rapid sau pot fi tratate cu succes.
Ce manifestări sunt cele mai frecvente?
- amețeli și disconfort la injectarea medicamentelor anestezice;
- agitație psihomotorie la trezirea din anestezie;
- grețuri, vărsături, somnolență, dureri în gât, răgușeală, frisoane, durere.
Efectele adverse ale medicamentelor și tehnicilor anestezice pot apărea neașteptat, fiind nedorite, iar gestionarea lor poate fi complicată.
Pot surveni: traume ale dinților și ale structurilor din cavitatea bucală, edem glotic, laringospasm, wheezing, reacții alergice la medicamente sau latex, leziuni ale coloanei vertebrale, ale arterelor, venelor și nervilor, tulburări hemodinamice, aspirarea conținutului gastric în căile respiratorii, cu risc de pneumonie de aspirație. Leziunile cerebrale și decesul sunt extrem de rare, iar riscul ca un copil sănătos să sufere leziuni grave sau deceda ca urmare a unei anestezii este mai mic decât cel al accidentelor domestice sau al altor riscuri cotidiene, spre exemplu cântărind într-o mașină.
Toate aceste aspecte sunt valabile pentru orice pacient, indiferent de vârstă.
Copiii reprezintă o categorie specială de pacienți, având diferențe anatomice, fiziologice și farmacologice importante față de adulți. În funcție de vârstă, distingem următoarele intervale:
- 0-1 an (nou-născuți);
- 1-12 luni ( sugar);
- 12-24 luni (copil mic);
- 2-12 ani (copil).
Astfel,:
- imaturitatea sistemului respirator crește riscul de atelectazie și hipoxie la sugari și copii mici;
- debitul cardiac este foarte dependent de frecvența cardiacă;
- tegumentele subțiri, fragile, conținutul redus în țesut adipos și suprafața corporală mare raportată la greutate favorizează pierderea rapidă a căldurii, fiind influențată de temperatura mediului, alimentației și anestezicilor;
- nou-născuții și sugarii au un risc mai mare de morbiditate și mortalitate în timpul anesteziei, riscul fiind invers proporțional cu vârsta.
Informațiile prezentate sunt strict medicale, bazate pe dovezi științifice și pot fi dificil de înțeles pentru persoanele fără pregătire medicală. În era digitală, părinții pot avea întrebări și dileme suplimentare atunci când copilul trebuie operat.
De ce este necesară anestezia sau sedarea pentru copilul meu?
Orice intervenție chirurgicală determină disconfort sau durere. Administrarea anesteziei sau a sedativelor limitează stresul procedural și permite desfășurarea în siguranță a actului medical.
Se poate amâna intervenția până când copilașul crește?
De obicei, intervențiile chirurgicale la copii necesitând anestezie sunt efectuate atunci când sunt indispensabile pentru sănătatea pacientului. Întârzierea poate duce la apariția sau agravarea complicațiilor, precum obstrucția adenoidiană cu otite frecvente sau dificultăți de auz, nevrome sau alte probleme, iar tratamentul devine mai dificil odată cu înaintarea în vârstă.
Cum se administrează anestezia la copii?
Anestezia reprezintă inducția unui somn profund, temporar indus medicamentos, realizată de obicei pe cale inhalatorie sau intravenoasă. La copii, preferăm metoda inhalatorie din cauza dificultăților în administrarea intravenoasă, mai ales la cei sub 2 ani, când venele sunt mai greu vizibile. După această vârstă, abordul vascular devine mai simplu.
În timpul intervenției, se folosește cea mai mică doză de anestezic posibilă pentru a menține sedarea și controlul durerii, bazându-ne pe greutatea copilului. În ciuda reducerii dozei, este esențial să gestionăm corect durerea pentru a evita stresul chirurgical atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, după operație, care poate afecta creșterea și dezvoltarea copilului.
Anestezia poate avea influență asupra dezvoltării ulterioare a copilului?
Recent, cercetările au dus la o atenție crescută privind posibilele efecte toxice ale anesteziei asupra organismelor tinere. Studii pe animale mici expuse repetat și îndelungat la agenții anestezici indică potențial nociv, dar nu există concluzii ferme cu privire la neurotoxicitate sau superioritatea unei tehnici față de alta.
Deși sunt necesare cercetări suplimentare, studiile curente atestă siguranța anesteziei în condițiile actuale.
„Ne simțim neliniștiți: și pentru noi, și pentru copil…”
Anxietatea este normală. La părinți și la copii. În funcție de vârstă și experiențe anterioare, cel mai primar sentiment al copilului care urmează să fie operat este teama. În timp ce adulții se tem în special de pierderea vieții, copiii se tem de durere și de separarea de părinți.
Copiii timizi, neliniștiți, cu antecedente de spitalizări sau intervenții chirurgicale, părinți anxioși sau separați, sunt mai predispuși la manifestări anxioase înainte de operație.
Cum poate fi redusă anxietatea?
Prin comunicare deschisă:
- părinte – copil: o discuție sinceră, adaptată vârstei și nivelului de înțelegere;
- anestezist – părinte – copil: medicul explică înainte de intervenție modul de desfășurare, iar pentru reducerea anxietății, inducția anesteziei are loc în prezența părinților, ceea ce calmează copilul.
Ce pot face părinții pentru a minimiza riscurile legate de anestezie?
- informați corect anestezistul despre starea de sănătate a copilului și medicamentele pe care le utilizează, chiar dacă nu sunt prescrise de medic;
- respectați indicațiile medicului anestezist referitoare la oprirea alimentației și hidratării înainte de intervenție;
- mențineți tratamentul curent și nu întrerupeți medicamentele decât la recomandarea medicului;
- discutati cu anestezistul despre particularitățile copilului (suptul degetului, paturica preferată, jucăria favorită pentru somn etc).
În final, pentru a clarifica cele mai frecvente nelămuriri, subliniez:
- atunci când intervenția chirurgicală este esențială pentru sănătatea copilului tău, anestezistul și chirurgul răspund la întrebări pentru a înțelege raportul între riscuri și beneficii;
- cei mai mulți copii supuși anesteziei au o evoluție favorabilă și fără complicații.
www.arcadiamedical.ro
Dr. Claudia Luncă, medic primar Anestezie și Terapie Intensivă, Arcadia
