Uniunea Europeană continuă să fie extrem de dependentă de resursele energetice fosile, în special importate, care reprezintă aproximativ 73% din consumul său de energie primară, conform Le Monde. Este necesar ca UE să accelereze dezvoltarea sectorului industrial cu emisii scăzute de carbon pentru a evita șantajul economic din partea unor țări precum Statele Unite.
Renunțarea la combustibilii fosili nu mai reprezintă doar o necesitate pentru combaterea schimbărilor climatice, ci devine și un instrument strategic de independență și siguranță pentru Uniunea Europeană. Această realitate s-a evidențiat clar în contextul invaziei Rusiei în Ucraina din 2022, care a generat o criză energetică severă, crește și mai mult vulnerabilitatea în ultimele luni.
Recentele evenimente geopolitice au demolat ultimele iluzii: odată cu declinul președintelui venezuelan Nicolas Maduro, privit cu suspiciune de SUA, și cu amenințarea fostului președinte american Donald Trump de a revendica Groenlanda în următoarele săptămâni, europenii au realizat amploarea vulnerabilitățiilor lor, chiar și față de aliații tradiționali, deveniți imprevizibili. Folosirea intensă a energiei provenite din surse fosile importate întruchipează acum ceea ce este: o vulnerabilitate strategică majoră și o problemă de independență politică.
Dependența de resursele energetice fosile rămâne punctul slab al sistemelor noastre energetice, afirmă Ed Miliband, secretar de stat britanic pentru energie, și Dan Jorgensen, comisar european pentru energie, într-un articol publicat în Politico, unde se menționează Rusia, dar nu se fac referiri directe la Statele Unite. În 2024, combustibilii fosili reprezentau încă 73% din consumul de energie primară al UE, în condițiile în care 95% din petrol și aproape 90% din gaze erau importați.
Prin închiderea importurilor rusești, UE a înlocuit o dependință cu alta. În prezent, Statele Unite furnizează 58% din gazul natural lichefiat consumat în Uniune, iar până în 2030, acest procent ar putea crește la între 75-80%, conform unui studiu realizat de Institute for Energy Economics and Financial Analysis. Acordul încheiat în iulie 2025, pentru achiziții de energie americană în valoare de 750 de miliarde de euro pe trei ani, ilustrează această tendință, deși acesta este fragil din punct de vedere juridic, criticat politic și nerealist din punct de vedere economic, reflectând o strategie defensivă, motivată de temerea unui război comercial și de întreruperea lanțurilor de aprovizionare.
Această dependență are și un impact politic major. Energia a devenit o armă de șantaj pentru administrația Trump, care a exercitat presiuni pentru ca UE să reducă restricțiile privind reglementările climatice, amenințând cu suspendarea exporturilor de GNL. Lobby-ul a înregistrat succese parțiale, iar anumite directive au fost în mod semnificativ slăbite.
Vulnerabilitatea europeană nu se limitează la combustibilii fosili. Europa își propune să devină un centru de electrificare, bazat pe neutralitate climatică până în 2050. Totuși, depinde în mare măsură de tehnologiile-cheie ale tranziției energetice, precum panourile solare, bateriile și componentele electronice din China. Fragilitatea structurală a UE devine mai acută într-un context global tot mai bipolar, dominat de Statele Unite, hidrocarburi și China, care urmărește să devină lider mondial în tehnologiile pentru tranziție, în timp ce continuă să folosească și centrale pe cărbune.
Progresul în domeniul energiilor regenerabile
Deși Europa pare să se afle la jumătatea drumului, fără o direcție clară, obiectivele sale climatice nu au fost abandonate. Sursele de energie regenerabilă continuă să avanseze: în anul precedent, electricitatea generată din turbine eoliene și panouri solare a depășit pentru prima dată producția din energia provenită din combustibili fosili. La începutul anului, a fost încheiat un acord între UE și Regatul Unit pentru accelerarea dezvoltării unor parcuri eoliene extinse în Marea Nordului, iar un plan de acțiune pentru electrificare este așteptat în primăvară.
Cu toate acestea, în același timp, Europa transmite semnale contradictorii în privința necesității decarbonizării. Obiectivul climatic pentru 2040 a fost redus, au fost introduse scutiri de taxe pe emisii de carbon la frontieră, și termenul pentru interzicerea vânzării de mașini cu motoare termice în 2035 a fost relaxat. Politicile verzi au fost amânate sau modificate pentru simplificare, pentru a satisface interesele partidelor de dreapta și extremă dreaptă. În Franța, energia nucleară, responsabilă pentru circa 65% din electricitate, exemplifică aceste ezitări, în timp ce guvernul se pregătește să întârzie cu trei ani publicarea strategiei energetice, care urma să revizuiască în jos obiectivele pentru sectoarele de energie regenerabilă.
Repaosul în procesul de reducere a dependenței de combustibili fosili rămâne dificil, problema centrală fiind finanțarea. Guvernele au marje bugetare limitate, iar companiile mari au întârziat procesul de electrificare din cauza concurenței acerbe. Proprietarii de locuințe nu dispun întotdeauna de resursele necesare pentru renovări, instalarea de pompe de căldură sau achiziționarea unui autovehicul electric.
UE nu poate concura cu China în volum, nici nu poate adopta „logica fosilă” a Statelor Unite. Totuși, își poate construi propria cale, susținând filiere industriale cu emisii reduse și consum eficient, centrate pe propriul teritoriu, controlând cererea de energie și promovând o „preferință europeană”. În sectorul auto, de exemplu, numeroși actori susțin dezvoltarea unei producții europene de vehicule electrice mici, ușoare și accesibile, pentru a accelera electrificarea și a reduce dependența de importurile „made in China”.
Pe 10 februarie, Emmanuel Macron a îndemnat europenii să investească colectiv în sectoare strategice, inclusiv în tehnologiile curate. „Investim mult mai puțin decât China și Statele Unite. Dacă UE nu acționează în următorii trei până la cinci ani, va fi eliminată din aceste domenii”, a subliniat el. Conform unui studiu al think tank-ului Strategic Perspectives, creșterea ponderii energiei electrice la 50% din consumul final de energie al UE până în 2040 – față de 23% în prezent – ar putea duce la eliminarea a aproape unei treimi din importurile de combustibili fosili.
