În prezent, nu există claritate despre cine a formulat definiția „recesiunii tehnice” ca fiind două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului.
Anumite surse de prestigiu mențin că autorul acestei expresii a fost Julius Shiskin, șeful biroului de statistică al Departamentului Muncii din SUA – Bureau of Labor Statistics (BLS), care a publicat în 1974 în cotidianul New York Times un articol în care sugera „reguli de bun-simț” pentru identificarea perioadelor de recesiune.
Alte surse, la fel de credibile, îl indică ca fiind pe Arthur Melvin Okun, consilier al președintelui Lyndon B. Johnson, cel de-al 36-lea președinte al SUA (1963–1969).
Cine a fost Arthur Okun
Okun este, în unele surse (inclusiv analize economice și publicații de specialitate), creditat cu formularea „recunoașterii scrise pe un plic” a recesiunii: două perioade consecutive de scădere a PIB-ului/PNB-ului.
El devine renumit pentru „legea lui Okun” (relația dintre șomaj și creșterea PIB-ului), care afirmă că atunci când PIB-ul crește peste ritmul „normal”, nivelul șomajului scade, iar când creșterea încetinește sub acest ritm, șomajul crește.
În forma sa popularizată, legea lui Okun este adesea explicată astfel: o creștere a PIB-ului cu aproximativ 2% peste ritmul „normal” se asociază, în general, cu o reducere de aproximativ 1 punct procentual a ratei șomajului. Valorile exacte (2 la 1, sau 3 la 1 etc.) variază în funcție de context și perioadă, fiind estimate din date statistice.
Cine a fost Julius Shiskin
Julius Shiskin a fost un economist și statistician afiliat guvernului american, devenit o figură centrală în domeniul statisticilor economice din America secolului al XX-lea.
Născut în 1912 la New York, a urmat studii de economie și statistică la Universitatea Rutgers (licență și masterat) și a realizat cercetări postuniversitare la Columbia.
A predat economie și statistică la Rutgers în anii 1930, iar ulterior a lucrat la Biroul Național de Cercetări Economice (NBER) ca asistent de cercetare și economist de personal.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost economist-șef la Consiliul pentru Producție de Război, implicat în planificarea statistică a producției și resurselor.
Din 1945 până în 1969, a deținut funcția de director adjunct al Biroului de Recensământ al SUA, contribuind la modernizarea sistemelor de statistică economică.
În 1969, a devenit statistician-șef la Biroul de Management și Buget (OMB), iar din 1973 până în 1978 a ocupat poziția de al nouălea comisar al Biroului de Statistică a Muncii.
A scris lucrarea influentă „Semnale de recesiune și redresare” (1961), fundamentând indicatorii economici utilizati lunar și publicările din cadrul Business Conditions Digest.
Mai multe instituții oficiale și publicații (inclusiv ONS UK, Deloitte) afirmă că „definiția restrânsă a două trimestre consecutive de scădere a fost introdusă de Julius Shiskin.”
Cum se împacă cele două afirmații
Okun pare să fie creatorul informal al regulii („două trimestre successive negative = recesune”), fără a avea o formulare oficială în documente publice din acea vreme.
Shiskin este cel care a oficializat și a difuzat această formulare „în clar” în materialele publice și mediatică, în New York Times în 1974, făcând această definiție populară și uzual acceptată.
Formularea mai precisă
Probabil, Okun a fost primul care a utilizat intern regula „două trimestre negative consecutive indică recesiune” ca un ghid heuristic.
Shiskin este cel care a formulat și a difuzat in mass-media această definire „tehnică” — prin articolul din NYT din 1974.
Un analist român despre criterii și recesiuni
„În SUA, organismul oficial care analizează și certifică recesiunile este Bureauul Național de Cercetări Economice (NBER), care stabilește dacă a avut sau nu o recesiune, în mod ex post, analizând mai mulți indicatori, nu doar PIB-ul,” explică Ionuț Dumitru, consilier onorific al prim-ministrului Bolojan și economist-șef al unei bănci comerciale.
„În SUA, se analizează piața muncii, veniturile populației, vânzările cu amănuntul, producția industrială, și nu întotdeauna două trimestre consecutive de declin echivalează cu recesiune, așa cum determină NBER,” mai precizează Dumitru, făcând o comparație cu România.
„La noi, dacă se folosește criteriul celor două trimestre consecutive de scădere, s-ar putea rata recesiuni evidente, precum cea din 2009-2010, când a fost o recesiune severă, dar în care nu s-au înregistrat două trimestre consecutive de declin; în 2009, economia a scăzut pentru un singur trimestru, iar în 2010, pentru două trimestre, dar nu consecutive. În plus, în 2015, au fost două trimestre consecutive de scădere, dar economia a crescut peste 3% în acel an, ceea ce contrazice ideea unei recesiuni,” explică Dumitru.
El este convins că, pentru a declara oficial o recesiune, trebuie să așteptăm să vedem dacă aceste scăderi afectează și piața muncii, veniturile populației sau producția industrială, și nu doar PIB-ul.
