Bugetul României pentru anul 2026 a fost aprobat cu întârziere semnificativă. „Această situație reflectă nu doar dificultăți în funcționarea unei coaliții largi, ci și decizii complicate privind consolidarea fiscală într-un context social și economic tensionat”, menționează Consiliul Fiscal în opinia publicată joi.
Analiza instituției conduse de Daniel Dăianu (fost ministru de Finanțe și membru în Consiliul Băncii Naționale): construcția bugetară este plauzibilă, dar fragilă. Un conflict armat în Orientul Mijlociu, izbucnit chiar înainte de adoptarea bugetului, influențează deja calculele financiare.
Contextul istoric
2024 s-a încheiat cu un deficit de 8,7% din produsul intern brut — aproape dublu față de Franța, cea mai criticată economie majoră din zona euro. Dacă în 2025 nu s-ar fi majorat salariile angajaților din sectorul public și pensiile, deficitul ar fi depășit 10% din PIB. Datoria publică a crescut la peste 60% din PIB, comparativ cu 39% în 2019.
Creșterea excesivă, dar nesănătoasă
Guvernul instalat în vara lui 2025 a acționat prin majorări de TVA și accize, reducerea sporurilor din sectorul public și renegocierea PNRR. În rezultat, deficitul a fost limitat la 7,65% din PIB în 2025, fiind sub ținta de 8,4% stabilită la rectificare. Un progres modest, dar semnificativ.
Propunerile bugetului pentru 2026
Guvernul intenționează să reducă deficitul la 6,25% din PIB în 2026. Consiliul Fiscal consideră că acest țel este realizabil, dar impune anumite condiții.
Reducerea se realizează în principal prin diminuarea cheltuielilor, nu prin majorarea veniturilor. Salariile angajaților din sectorul public și pensiile rămân inghețate pentru al doilea an consecutiv. Cheltuielile pentru protecția socială scad în termeni nominali — o abordare riscantă, având în vedere istoricul depășirilor bugetare.
Din punct de vedere al veniturilor, majorările fiscale din 2025 (TVA crescut, accize și taxe pe proprietate) ar trebui să aducă venituri suplimentare. Însă Consiliul Fiscal avertizează că unele categorii, precum TVA-ul colectat și contribuțiile la asigurările sociale, ar putea fi supraestimate.
Riscul provenit din exterior
Cu câteva zile înainte de votarea bugetului, a izbucnit un conflict militar în Orientul Mijlociu, implicând SUA, Israel și Iran. Preturile petrolului și gazelor naturale au crescut rapid. Uniunea Europeană observă cu îngrijorare un nou potențial șoc energetic — o situație care a destabilizat bugetele continentului în 2022.
Impactul pentru România poate fi dublu: o creștere economică mai redusă (din cauza bazelor de impozitare mai mici) și o inflație mai ridicată (ce afectează indexarea pensiilor și salariilor). Consiliul Fiscal menționează ironic că inflația mai mare ar putea în valoare nominală menține deficitul ca procent din PIB aproape de țintă — o explicație discutabilă.
Problema structurală: colectarea fiscală
Peste agitația anului actual, persistă o problemă fundamentală: România încasează printre cele mai mici taxe din Uniunea Europeană.
Veniturile fiscale sunt de aproximativ 29% din PIB, față de o medie europeană de 40%. De asemenea, vecinii din regiune — Polonia, Cehia, Ungaria — colectează cu 5-6 puncte procentuale mai mult. Această diferență echivalează cu zeci de miliarde de euro anual, din cauza evaziunii fiscale și a economiei informale.
România are cel mai mare decalaj de TVA din UE (aproximativ 30% din TVA-ul datorat nu se colectează) și cel mai mare decalaj la impozitul pe profit (43,6%). Economia nedeclarată reprezintă circa 29% din PIB. Companiile se confruntă cu insolvențe din cauza datoriilor uriașe către stat, iar ANAF nu dispune de suficiente instrumente și resurse pentru recuperare.
Consiliul Fiscal afirmă că reducerea acestor goluri ar genera venituri suplimentare de peste 1,5% din PIB anual, schimbând complet dinamicile bugetare.
Datoria publică: o cursă contra cronometru
Oprirea consolidării fiscale după 2026 — dacă vor prevala presiunile electorale sau sociale — ar putea duce la o creștere a datoriei publice la 80% din PIB până în 2034 și peste 100% în 2040. Piețele financiare ar reacționa încă dinaintea acestor praguri critice.
Scenariul optimist: continuarea ajustării conform calendarului stabilit cu Bruxelles-ul, ceea ce ar duce datoria la un maximum de 63% în 2027-2028, apoi la scădere. Esențial este respectarea unor ținte legate de cheltuieli primare nete, indicator tehnic ce măsoară cheltuielile statului fără fonduri europene și dobânzi.
Există însă și un risc suplimentar: programul SAFE, prin care România poate împrumuta 16,6 miliarde de euro de la Uniunea Europeană pentru cheltuieli militare și infrastructură de apărare, la dobânzi avantajoase. Acești bani sunt ieftini, dar tot datorii, și sporesc deficitul și datoria publică odată cu majorarea cheltuielilor.
Fenomenul fondurilor europene
România are alocate aproape 75 de miliarde de euro din bugetul UE, în diverse programe. La finalul lui 2025, absorbită efectiv era doar 15,2% din fondurile structurale pentru perioada 2021-2027. Termenul limită pentru PNRR, în valoare de 21,4 miliarde de euro, este august 2026.
Astfel, țara trebuie să încadreze în șase luni mai mult decât a reușit în ultimii cinci ani. Consiliul Fiscal consideră că estimarea de 10 miliarde de euro absorbiți din PNRR până în august este “iluzorie ca fiind realistă”.
Remanențele neabsorbate nu reprezintă doar o oportunitate ratată de creștere economică, ci și o sursă de creștere a deficitului bugetar, fiind necesare fonduri românești pentru finanțarea proiectelor nefinalizate în lipsa fondurilor europene.
Propuneri pentru viitor
Consiliul Fiscal accentuează câteva mesaje esențiale:
Creșterea veniturilor fiscale este obligatorie. Se impune o consolidare bazată pe majorarea bazelor impozabile, nu doar reducerea cheltuielilor, pentru a asigura sustenabilitatea socială. ANAF trebuie modernizat radical, legislația insolvenței înnoită, iar evaziunea fiscală combătută serios — nu doar declarativ.
Eliminarea treptată a pensionării anticipate și a excepțiilor de la vârsta standard de pensionare. Îmbătrânirea populației și numărul tot mai mare de pensionari din generațiile anterioare afectează sustenabilitatea sistemului social.
Admiterea faptului că aderarea la zona euro în viitorul apropiat este improbabilă. Criteriile actuale de aderare, precum deficitul sub 3% din PIB și inflația stabilizată, nu sunt îndeplinite, ceea ce face realistă menținerea actualei poziții.
2028, anul electoral, reprezintă un risc major. În preajma alegerilor, guvernele tind să mărească cheltuielile, ceea ce poate anula progresul realizat în anii anteriori.
Concluzie
România și-a început procesul de achitare a datoriilor amânate, dar evitarea unei crize financiare și a unei ajustări forțate, dezordonate, depinde de planificare și discipline fiscale. Bugetul pentru 2026 reprezintă un pas în direcție bună, dar nu și finalul procesului.
Provocarea cea mai mare va veni după 2026, când trebuie continuată ajustarea fără măsuri spectaculoase și cu presiuni electorale crescânde. Experiența istorică a României în menținerea disciplinei fiscale pe termen mediu este, cel puțin, modestă.
Consiliul Fiscal încheie cu un avertisment relevant: nivelul scăzut al veniturilor fiscale reprezintă o problemă de securitate națională. Depinzi de bunăvoința piețelor și a partenerilor externi, iar finanțarea sănătății, educației și apărării devine instabilă fără o reformă solidă a sistemului fiscal.
