Echipele combinate David & Baias (firmă de avocatură corespondentă PwC România) și Peligrad Law au reprezentat cu succes HEINEKEN România SA în fața Tribunalului Uniunii Europene într-un caz cu importantă dimensiune juridică și fiscală privind clasificarea tarifară a băuturilor tip cidru, marca „Strongbow”. Echipa juridică a fost coordonată de Ana Maria Iordache – Partener Litigii, David & Baias, și Vlad Peligrad – Partener coordonator, Peligrad Law, alături de Valentina Bogrea – Avocat Asociat, David & Baias, Paul Chichernea – Avocat, David & Baias, și Călin Dragoman – Partener și coordonator al practicii de litigii, Peligrad Law.
Decizia Tribunalului Uniunii Europene are implicații nu doar pentru cazul din România, ci și pentru întreaga Uniune Europeană, în privința interpretării pozițiilor tarifare din Nomenclatura Combinată. În decizia sa, tribunalul a clarificat că solicitările referitoare la cidrul de mere nu impun un procent minim de alcool obținut din fermentarea sucului de mere, iar în lipsa unui astfel de prag, pentru clasificare, trebuie avute în vedere și alte caracteristici ale băuturii, precum proprietățile organoleptice și utilizarea comercială.
De asemenea, instanța europeană a reiterat că poziția tarifară 2206, și prin extensie, solicitările legate de cidru, permite adăugarea de alcool provenit din alte surse la băuturi încadrate la această poziție, cu condiția menținerii caracteristicilor și a identității produsului clasificat.
Litigiul a vizat atât clasificarea tarifară, cât și regimul fiscal aplicabil băuturilor tip cidru, marca „Strongbow”, importate și comercializate de HEINEKEN România. La început, produsele au fost încadrate ca cidru de mere/pere, pentru care acciza era zero, însă ulterior, autoritatea vamală a considerat că un procent semnificativ de alcool provenit din alte plante impune reclasificarea produselor și aplicarea unor accize diferite.
“Această decizie reprezintă un reper fundamental pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate în întreaga Uniune Europeană. Tribunalul a confirmat că clasificarea tarifară nu poate fi redusă la un singur criteriu cantitativ, ci trebuie să reflecte claritatea și realitatea obiectivă a caracteristicilor produsului – proprietățile sale organoleptice, fizice și utilizarea comercială. Pentru industrie, această decizie asigură stabilitate și protecție împotriva reclasificărilor arbitrare,” a evidențiat Ana Maria Iordache, Partener Litigii, David & Baias.
“Am bazat întreaga strategie pe principiul că dreptul vamal european nu permite clasificări bazate pe praguri inexistente în legislație. Tribunalul UE a confirmat această abordare și a reafirmat un principiu esențial: în absența unei norme explicitate privind pragurile, autoritățile nu pot inventa astfel de limite. Este o victorie atât pentru HEINEKEN România, cât și pentru orice entitate economică care se confruntă cu incertitudini privind clasificările tarifare în UE,” a precizat Călin Dragoman, Partener și lider al practicii de litigii, Peligrad Law.
Contextul litigios
Inițial, produsele au fost încadrate ca cidru de mere/pere, pentru care acciza era zero. Ulterior, însă, autoritatea vamală a considerat că un procent semnificativ de alcool derivat din alte plante decât merele necesitau reclasificarea în alte categorii tarifare, pentru care se aplicau accizele corespunzătoare.
HEINEKEN România SA a obținut, în fața Curții de Apel București, anularea actelor administrative fiscale emise de ANAF, care stabiliseră clasificarea tarifară a băuturii în pozițiile 2206 00 39 și 2206 00 59, fiind confirmată, în acest sens, și expertiza tehnică care a verificat existența caracteristicilor organoleptice ale cidrului.
În recursul formulat de ANAF, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat necesară clarificarea de către instanța europeană a efectelor prezenței de alcool provenit din alte plante în compoziția băuturii asupra clasificării tarifare. În acest context, ICCJ a solicitat Tribunalului UE să stabilească dacă o băutură având caracteristicile menționate se încadrează în pozițiile tarifare 2206 00 31, 2206 00 51 sau 2206 00 81 (acciză zero în România) sau în pozițiile 2206 00 39 și 2206 00 59 (acciză aplicabilă).
Clarificări ale Tribunalului Uniunii Europene
Argumentele avocaților, referitoare la caracteristicile organoleptice, la proprietățile obiective și la lipsa unui prag procentual minim de alcool, au fost validate de Tribunalul UE, care a reafirmat importanța caracterului real și obiectiv al produsului pentru determinarea încadrării tarifare.
Principiile fundamentale stabilite de tribunal includ:
- Nu există un prag procentual minim pentru alcoolul din suc de mere fermentat – §59: „Nici Nomenclatura Combinate, nici nota explicativă privind solicitările tarifare referitoare la cidrul de mere nu stabilesc un procent minim de alcool obținut prin fermentarea său. Numai din termenul „cidru de mere” nu se deduce că este necesar un procent minim pentru clasficare.”
- Adăugarea de alcool, păstrând caracteristicile produsului – §60: „Nota explicativă a SA privind poziția 2206 admite expres posibilitatea de a adăuga alcool la băuturile încadrate în această poziție, cu condiția menținerii caracterului specific al produsului.”
- Caracteristicile organoleptice sunt decisive – §64-65: „Produsele în discuție prezintă gustul și mirosul cidrului de mere, păstrând caracteristicile organoleptice de bază ale acestuia, în ciuda conținutului ridicat de alcool provenit din alte plante și a adăugării altor substanțe.”
- Proprietățile fizice și destinația comercială confirmă clasificarea – §66: „Culoarea, denumirea comercială și marca strongbow indică clar că aceste băuturi sunt destinate consumului ca cidru de mere.”
Această decizie aduce claritate într-un domeniu în care practica administrativă putea genera incertitudine. Tribunalul UE reafirmă că nu există un prag procentual minim al alcoolului pentru clasificarea ca cidru și că caracteristicile organoleptice și utilizarea sunt esențiale în această privință. Pentru industrie, aceasta asigură predictibilitate și evitarea reclasificărilor arbitrare, iar pentru HEINEKEN România confirmă corectitudinea încadrării inițiale și fundamentarea solidă a argumentelor tehnice și juridice.
Prin această hotărâre, Tribunalul UE întărește principiul că clasificarea tarifară trebuie să reflecte în mod autentic caracteristicile reale ale produsului, analizate obiectiv prin proprietăți și utilizare.
Articol susținut de PwC România
