Rezervele internaționale ale României (valute și aur) la data de 31 martie 2026 au fost de 80,27 miliarde euro, față de 79,63 miliarde euro la 28 februarie 2026, conform Comunicatului BNR.
Băncile centrale din Europa Centrală și de Est au acumulat, în ultimul deceniu, rezerve valutare și de aur de sute de miliarde de dolari, cu Cehia și Polonia în fruntea acestei liste, distanțate considerabil de celelalte economii din regiune.
Clasamentul clar al liderilor din Europa Centrală și de Est după rezervele oficiale totale (valută + aur, ultimele date din 2025 – începutul anului 2026) îl dețin Polonia și Republica Cehă, urmate la distanțe mai mari de România și apoi de alte state din Europa Centrală și de Est.
Principalii deținători (Europa Centrală și de Est, sens larg)
Rezerve totale estimate (valută și aur), rotunjit la cel mai apropiat miliard:
Polonia – aproximativ 240-245 miliarde USD în active oficiale de rezervă, din care aurul (peste 500 de tone) valorează aproximativ 55 miliarde USD, reprezentând aproximativ 20-25% din rezervele totale.
Republica Cehă – circa 180-181 miliarde USD în rezerve totale (valută, DST, aur), cu aur în valoare de aproximativ 13 miliarde USD.
România – aproximativ 80 miliarde EUR în rezerve valutare în martie 2026; includerea aurului crește ușor nivelul total al rezervelor internaționale.
În celelalte state din Europa Centrală și de Est (de exemplu, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Croația, statele baltice, Balcanii de Vest), nicio economie nu se apropie de nivelurile rezervelor oficiale totale ale Poloniei sau Cehiei; majoritatea fiind mult sub echivalentul a 100 de miliarde USD, uneori semnificativ mai mici.
Rezerve raportate la PIB
Unele țări nu dețin rezerve de aur:
Croația – zero tone. A vândut aurul în 2001, iar ulterior a achiziționat doar cantități simbolice la cererea BCE.
Luxemburg – zero tone. O economie financiară extrem de dezvoltată, consideră aurul ca fiind inutil ca rezervă strategică.
Estonia – aproape zero tone. Încredere în euro și active financiare; rezervă de aur aproape inexistentă.
Alte state, precum Irlanda, Letonia sau Malta, au rezerve minuscule, aproape simbolice. Toate aceste țări sunt economii mici, integrate profund în zona euro, cu sisteme financiare avansate.
Mugur Isărescu: Nu doresc creșterea rezervelor de aur, sunt superstițios
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat acum 13 ani că nu mai trebuie să crească rezervă de aur, menționând că depășirea de 100 de tone semnifica un moment de satisfacție personală.
„Am o convingere pesimistă. Nu doresc noi creșteri ale rezervelor de aur, fiind superstițios. De fiecare dată când am trecut de 100 de tone, România a simțit un efect benefic. Momentan, menținerea la 103 tone este suficientă”, a spus Isărescu la un simpozion dedicat istoriei bancare „Cristian Popișteanu”.
De-a lungul timpului, șeful băncii centrale a precizat că nu mai dorește măsuri de creștere a rezervelor de aur din motive superstițioase.
Un exemplu este evenimentul din 1990, când, la doar două ore de la numire, guvernatorul a vizitat tezaurul bancii centrale pentru a atinge aurul, simbol al stabilității și încrederii în moneda națională.
Rezervele de aur au fluctuat de-a lungul istoriei României, influențate de evenimente istorice precum războaie și decizii politice, dar și de ciclurile economice.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, România avea mai puțin de 15 tone de aur în rezervă, atingând recordul de aproape 140 de tone în 1940, ocupând locul 12 în lume.
Ceaușescu și aurul: în 1988 și 1999, regimul comunist a vândut parte din rezervă pentru plata datoriei externe
În anii 1988 și 1999, regimul comunist a vândut o parte din rezerva de aur pentru acoperirea datoriei externe, acțiune legală, a explicat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
„O parte din datoria externă a României a fost achitată prin vânzarea de aur, fiind un proces legal, chiar președintele Nicolae Ceaușescu semnând decretele pentru extragerea și vânzarea de aur.”
Rezerva de aur a scăzut de la 100 de tone la 40 de tone, iar spre sfârșitul anului 1989, a fost redusă cu încă 20 de tone, toate aceste operațiuni fiind perfect legale pentru acea vreme, fiind semnate de conducerea statului.
