Prețul petrolului ar putea depăși recordul din 2008. Sursa foto: Alphaspirit | Dreamstime.com
Un nou șoc în stilul anilor ’70, cu inflație și recesiune, nu reprezintă un scenariu de coșmar – ci o posibilitate reală rapid în curs de dezvoltare, conform unei publicații economice din Grecia. Cum stă situația în România?
Nu mai este vorba doar de o criză energetică. La puțin peste o lună de la începutul conflictului din Iran, impactul asupra prețului petrolului se extinde cu o viteză și intensitate atât de mare în economia globală încât devine o criză generalizată.
Mai multe state au adoptat măsuri de raționalizare formală a combustibilului, deoarece tensiunile cu Iranul și blocada Strâmtorii Ormuz continuă să perturbe aprovizionarea internațională cu energie.
Bangladesh a impus restricții asupra vânzărilor de motorină și a închis universitățile în încercarea de a conserva resursele energetice.
Sri Lanka a reluat sistemul de raționalizare prin coduri QR, limitând alocațiile săptămânale la aproximativ 15 litri pe mașină.
În fiecare joi dimineață, jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale, te poți abona aici la newsletterul EconoMix.
Etiopia a început să raționalizeze motorina după ce livrările zilnice au scăzut cu aproape jumătate.
Aceste măsuri semnalează o escaladare bruscă a răspunsului politic la criză. Guvernele care anterior se bazau pe rezerve strategice și cereri flexibile se îndreaptă acum spre limite obligatorii. În Europa, Comisia Europeană pentru Energie a avertizat că o blocadă prelungită ar putea forța statele membre să activeze planurile de raționalizare de urgență, neutilizate de la criza energetică din 2022.
Astfel, Australia analizează posibilitatea de a declanșa Legea de urgență pentru combustibilul lichid din 1984, deși până acum optează pentru eliberarea rezervelor și relaxarea standardelor de producție, în locul impunerii unor plafoane stricte.
Divergențele dintre țările care au început deja raționalizare și cele care pregătesc măsuri de urgență reflectă atât dependența variată de importuri, cât și apetitul politic pentru măsuri impopulare.
Pe măsură ce rezervele în rețea se epuizează, crește temerea că economia globală se apropie de un punct de inflexiune, similar cu perioada anilor ’70, semnalează presa elenă.
Când șocul trece dincolo de energie
Petrolul reprezintă aproape orice produs de bază în societatea modernă, iar criza devine rapid vizibilă în rafinării și stații de carburanți, afectând viața cotidiană.
Lipsa materiilor prime derivate din petrol se resimte în toate lanțurile: materialele plastice devin greu de găsit, prețurile ambalajelor cresc vertiginos, iar aprovizionarea cu echipamente medicale esențiale este sub presiune.
În unele țări asiatice, aflate în prim planul crizei, penuriile în materii prime au determinat guvernele să modifice comportamentul, impunând restricții privind utilizarea materialelor plastice sau limitând accesul la tratamente dependente de produse petrochimice.
Contagiunea crizei se extinde aproape instantaneu: de la petrol și petrochimie la întreaga economie.
Criza invizibilă: materii prime indisponibile
Creșterea rapidă a prețurilor ascunde o problemă structurală: deficitul de materiale esențiale precum nafta, vitală pentru fabricarea materialelor plastice și a produselor sintetice.
Rezerve strategice sunt insuficiente, iar alternativele sunt limitate, ceea ce transferă presiunea asupra industriei: fabricile reduc producția, companiile nu pot onora comenzile, iar costurile se transferă treptat pe produse, de la alimente la electronice.
Aceasta nu este doar o criză de prețuri, ci o criză a disponibilității.
De la Asia spre Occident, un lanț de perturbări
Asia resimte cel mai puternic impact, iar ceea ce se întâmplă acolo servește drept avertisment pentru regiune și pentru lumea întreagă.
Odată cu sosirea ultimelor transporturi de energie înainte de război, diferențele de disponibilitate încep să fie evidente. Experții vorbesc despre o „criză successivă”, care se răspândește treptat în Europa și apoi în Statele Unite.
Fondul Monetar Internațional avertizează că această combinație de creștere a prețurilor, penurii și presiuni asupra lanțurilor de aprovizionare va produce în mod inevitabil o inflație crescută și o încetinire economică.
Scenarii din trecut care se repetă
Se resimt deja măsuri care, anterior, erau considerate neconcepute, precum declararea unei urgențe energetice în Filipine, cu măsuri de economisire a combustibilului, săptămâni de lucru reduse și restricții de consum.
În același timp, țări precum Indonezia și India au adoptat deja politici de raționalizare și redistribuire a resurselor pentru sectorul energetic, accelerând măsurile de austeritate și restricționare.
Revenirea coșmarului anilor ’70 – și riscul de agravare
Analogiile istorice revin: în anii 1970, șocurile petroliere au provocat inflație galopantă, recesiuni adânci și agitație politică. Astăzi, diferențele principale sunt în complexitatea lanțurilor de aprovizionare și dependența economică globală, ce amplifică rapiditatea și amploarea impactului.
Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, avertizează despre cea mai mare amenințare la adresa securității energetice din istorie, afectând nu doar energia ci funcționarea integrală a economiei mondiale.
Stagflație: o amenințare revenită
Cel mai grav scenariu în curs de formare este acela al unei lumi în care prețurile continuă să crească, dar creșterea economică încetinește, afectând producția și consumul.
Întreprinderile reduc ori amână investițiile, iar consumatorii resimt o creștere a costurilor de trai. Guvernele au tot mai puține instrumente pentru a contracara impactul, iar acest proces caracterizează perioada de stagflație, specifică anilor ’70.
Cealaltă față a crizei
Totodată, în mijlocul acestor turbulențe, se observă o accelerare către tranziția energetică. Cererea pentru vehicule electrice, energie solară și tehnologii de stocare crește, țările și consumatorii căutând modalități de reducere a dependenței față de combustibilii fosili.
Spre deosebire de perioada anilor ’70, exista posibilitatea de evadare, dar nu este gratuită și nici imediată.
Întrebarea fundamentală
Nu este dacă criza se va intensifica, ci dacă economia globală poate face față unei crize multidimensionale – de la energie și alimente la industrie și viața cotidiană. Această criză nu mai ține doar de petrol; ea afectează toate sectoarele, după cum subliniază specialiștii de la Naftemporiki.
