6 îngrijorări parentale pe care ar trebui să le depășiți.
Îngrijorarea nr. 1: Fiica mea este prea băiețoasă
Poate că și dumneavoastră, ca mulți părinți, aveți stereotipuri despre cum ar trebui să fie fetele. Și când fiica dumneavoastră adoră să se joace în noroi cu băieții vecini sau preferă un set de mașini unui set de păpuși, poate fi descurajant. Va faceți o sumedenie de griji despre viitorul ei, preocupându-vă de alegerile ei…
Aceste griji sunt inutile. Fiecare copil este unic, iar viața este prea scurtă pentru a ne epuiza cu stresul privind viitorul. Permiteți-i copilului să facă ce îi place, să se joace cum îi place. Așa poate descoperi ce îi place și cine este cu adevărat. Nu vă conformați stereotipurilor de gen.
Ce aşteaptă femeile de la partenerii lor, fără să fie nevoite să le ceară.
Îngrijorarea nr. 2: Copilul meu este prea dependent de mine
Anxietatea de separare de la părinți se diminuează la copii în jurul vârstei de 4-5 ani, dar în unele cazuri durata acestei etape poate fi mai mare, cu o dependență emoțională excesivă a copilului de unul dintre părinți.
În loc să vă simțiți îngrijorat sau frustrat, încurajați-l să facă pași mici spre independență – cum ar fi să-și facă prieteni noi și să se joace fericit cu ei, în loc să caute constant atenția dumneavoastră.
Amintiți-vă să-i recunoașteți realizările, lăudându-l: „Pare că te-ai distrat astăzi!”. Amintiți-vă că dependența de părinți dispare în mare parte și până la adolescență, moment în care voi fi probabil cel care va tânji după o îmbrățișare!
Îngrijorarea nr. 3: Fiica mea este prea afectată de certurile cu prietenele ei
Relațiile din copilărie și adolescență sunt foarte importante. O simplă discuție cu prietenele ei poate fi o dramă pentru o preadolescentă și tradarile de prieteni nu se lasa usor uitate. Starea ei de spirit și bunăstarea ei emoțională (deoarece, de obicei, fetele sunt mai afectate de relațiile cu prietenele lor) se pot degrada rapid, generând griji parentale.
În schimb, fiți alături de ea, ascultați-o ore întregi dacă este necesar, despre cine pe cine a criticat, cine ce a spus cui, și despre cine la cine nu a dat like pe Facebook. Încurajați-o să-și facă prieteni noi, implicându-i în activități extrașcolare sau la competiții, unde nu își cunoaște prietenele.
Îngrijorarea nr. 4: Alți copii par să se descurce mai bine la școală decât copilul meu
Deseori ne facem prea multe griji când observăm realizările altora. Un părinte responsabil nu pune presiune stresantă asupra copilului pentru realizări sau performanță. Discutați cu profesorul sau dirigintele dacă aveți îngrijorări concrete, altfel, susțineți-l cu un program stabil de teme și fiți acolo pentru el cu orice întrebare.
Concentrați-vă pe realizările sale și pe materiile la care este bun. Îi veți întări încrederea în sine și îi veți ajuta să identifice ceea ce îi place cu adevărat. Copilul nu trebuie să urmeze o anumită carieră doar pentru că părinții sau alții au așteptări, el trebuie să își urmeze pasiunile.
Îngrijorarea nr. 5: Este un copil foarte activ și temerariu; mi-e frică că se va răni!
Da, este adevărat că nervii voștri ca părinți sunt puși la încercare când copilul dumneavoastră este un explorator activ. Învață lecții importante de viață despre limite și capacități, distrandu-se. Oferiți-i un spațiu de joacă, dar rezistați tentatiei de a fi „părintele elicopter”.
Lasă-l să joace mai mult singur, încurajați-l să își ia propriile decizii. Copilaria este timpul aventurilor, al alergării și al săriturilor. Gândiți-vă că seriozitatea și grija mai vin mai târziu.
Îngrijorarea nr. 6: Copilul meu nu este interesat de nicio activitate extrașcolară
Copiii sunt atrași de activitățile extrașcolare, în special cursurile de sport. Dar părinții sunt prea deseori prea dornici să le umple timpul liber cu activități. Un studiu recent arată că mulți părinți încarcă copiii cu diverse activități între 4 și 9 ani.
Lasă copilul să se dezvolte în ritmul lui. Dacă nu ar plăcea o anumită activitate, nici o forțare nu te-ar ajuta. Oferă-i mai multe opțiuni, încurajează-l dar nu insista. Priorizează ceea ce-i place, chiar dacă sunt activităţi simple. Copilul nu trebuie să aducă satisfacții sau visuri neîmplinite ale părinților, ci să trăiască și să se dezvolte.
