Un atlet român a participat la un maraton internaţional la Phenian, după o pauză de şase ani, şi a adus din Coreea de Nord relatări care contrazic stereotipurile despre această ţară.
Un maraton în inima unui regim izolat
Ștefan Gavril, în vârstă de 35 de ani, a pătruns în una dintre cele mai izolate naţiuni ale lumii, graţie sportului. Atestat la cluburi din Cluj, şi concurent internaţional pentru Nice Côte d’Azur Athlétisme, atletul a fost invitat de către managerul său să reprezinte România la maratonul din capitala nord-coreeană.
„Am fost unul dintre cei 20 de atleţi de elită, dintr-un lot de circa 180 de străini. Selecţia s-a făcut prin intermediul unui manager care colaborează cu federaţia nord-coreeană”, a declarat el.
O experiență culturală şi logistică surprinzătoare
În ciuda aşteptărilor, vizita în Coreea de Nord a fost o experienţă pozitivă. „Mă aşteptam la o ţară înapoiată, dar realitatea m-a contrazis. Au o infrastructură sportivă bună, echipamente Adidas, şi chiar automobile occidentale pe străzi, deşi proprietatea privată nu există”, a menţionat Gavril.
El a relatat că sportivii se antrenează în condiţii excelente, în centre moderne. A fost cazat într-un complex destinat sportivilor, cu săli de atletism, baschet, tenis de masă şi alte facilităţi. Hotelul în care a locuit avea 30 de etaje și ofera o panoramă superbă asupra capitalei.
Deşi maratonul nu este specialitatea lui, Gavril a realizat un timp excelent: 2 ore, 19 minute şi 50 de secunde, cu şapte minute mai bun decât cel obţinut la ultimul său maraton din Seul. Locul 11 ocupat nu l-a satisfăcut complet, dar timpul obţinut este încurajator: „A fost doar al doilea maraton din cariera mea, dar mi-ar plăcea ca în viitor să devin un maratonist.”
Despre restricţii şi realitatea din teren
Accesul în ţară a fost mai simplu decât anticipat: „Am primit o invitaţie oficială, am depus paşaportul la ambasada nord-coreeană din Bucureşti şi am obţinut viza rapid”. Cu toate acestea, reguli stricte şi monitorizare constantă au fost observate la Phenian. „Erau persoane cu aparate fotografice şi încercau să surprindă ceva. Ei erau supravegheaţi constant. Pe mine şi colegul meu marocan ne-au lăsat mai liber pentru că ne-am ocupat de antrenamente.”
Un alt aspect remarcabil a fost mâncarea: „Aducea mult cu ceea ce mâncăm noi – ouă, piure, carne de pasăre. Primeam patru-cinci feluri de mâncare la fiecare masă şi puteam alege”.
„A fost o experienţă unică, complet diferită de orice alt oraş în care am fost. Aș repeta această aventură fără ezitare, dacă aş fi fost anticipat pentru o mai bună pregătire”, a declarat Gavril, convins că sportul poate construi poduri între lumi aparent opuse.
