Succesul țării noastre depinde de prosperitate. Iar prosperitatea nu se construiește prin izolare, ci prin cooperare. Suveranitatea, fără libertate economică, conduce spre stagnare. Cei peste 1,1 milioane de români care activează în companii multinaționale înțeleg acest lucru. Pentru dezvoltare sunt esențiale eficiența, productivitatea, colaborarea internațională și integrarea pe piețele globale, alături de capital și forță de muncă. Companiile mari contribuie la bunăstarea economică a României, afirmă Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație al BNR, într-o analiză.
Mărimea unei companii influențează semnificativ productivitatea. Studiul a peste 650.000 de firme active confirmă această observație. Datele oficiale din 2023 evidențiază clar că, pe măsură ce o firmă se dezvoltă, performanța sa financiară per angajat crește, potrivit analizei lui Popa.
- Microîntreprinderi (< 10 angajați): 463.000 lei/salariat
- Întreprinderi mici (10-49 angajați): 553.000 lei/salariat
- Întreprinderi mijlocii (50-250 angajați): 680.000 lei/salariat
- Întreprinderi mari (> 250 angajați): 738.000 lei/salariat
Analizând aceste date, observăm că în România, peste 90% dintre companii sunt microîntreprinderi, care angajează un sfert din forța de muncă. Cu toate acestea, contribuția lor la cifra de afaceri totală este sub 20%, sugerând o productivitate mai redusă comparativ cu media economiei. În contrast, firmele mari, care reprezintă doar 0,2% din total, angajează aproape o treime din salariații privați și generează peste 40% din cifra de afaceri totală.
De ce este relevantă această constatare? Pentru că productivitatea este motorul principal al dezvoltării economice și al bunăstării pe termen lung. Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel, a afirmat că „productivitatea nu este totul, dar pe termen lung este aproape totul.”. Creșterea salarială durabilă este dependentă de creșterea productivității. Pentru a consuma mai mult, trebuie să producem mai mult.
În mod concret, un angajat dintr-o companie mare produce, în medie, cu 60% mai mult decât un angajat dintr-o microîntreprindere. Aceasta nu înseamnă că firmele mici sunt neperformante. Creșterea productivității de la micro la macroîntreprinderi se datorează, printre altele, economiilor de scară (costurile fixe sunt distribuite unui număr mai mare de produse/servicii), investițiilor în tehnologie și automatizare, accesului la piețe mai ample și posibilităților sporite de accesare a capitalului. Aceste factori permit firmelor mari să se extindă, să se modernizeze și să atragă forță de muncă mai bine calificată și mai bine remuneratǎ. Nu întâmplător, companiile mai productive recompensează mai bine angajații.
Pe măsură ce firmele cresc, cheltuielile salariale cresc și ele. Întreprinderile mici au costuri operaționale reduse, iar costurile salariale medii (salarii brute, tichete, prime etc.) sunt jumătate față de media companiilor mari. Practic, salariile din microîntreprinderi sunt aproape de minimul pe economie, în ciuda profitabilității aparente.
În schimb, marjele de profit scad pe măsură ce crește dimensiunea firmei. Microîntreprinderile și firmele mici prezintă marje ridicate, în timp ce companiile mari au marje de profit reduse.
Paradoxal, o companie mare care domină un segment de piață locală poate deveni rigidă și birocratică, afectând productivitatea per angajat, apropiindu-se de performanțele firmelor mai mici, dar bine conduse. Piața este arbitrul suprem, selectând câștigătorii.
Economia românească este complexă, existând o diferență semnificativă între firmele mici, cu profitabilitate ridicată, dar salarii reduse, și companiile mari, care generează o mare parte a valorii economice și oferă salarii mai mari, operând cu marje mai reduse.
Posibil ca lipsa accesului la capital să determine menținerea multor firme mici în sfera familiei, unde prioritatea nu este expansiunea cât menținerea stabilității financiare. Totodată, regimul fiscal din România încurajează statutul de microîntreprindere pentru a minimiza taxele și contribuțiile, ceea ce poate descurajează creșterea afacerilor.
O altă provocare pentru întreprinderile mici și mijlocii constă în reglementare/birocrație. Reglementarea excesivă și aplicarea ineficientă nu doar accentuează costurile administrative (crescând prețurile), ci consumă resurse ce ar putea fi investite în creștere și inovare. Birocrația inhibă expansiunea. Firmele mici sunt obligate să se preocupe de proceduri birocratice complexe, în loc să se concentreze pe dezvoltarea afacerii.
Birocrația reprezintă o taxă invizibilă pe competitivitate. Cu cât această taxă este mai mare, cu atât companiile sunt mai puțin competitive. Fiecare formalitate suplimentară, fiecare raport, fiecare formular, fiecare procedură în plus se traduce în timp pierdut, costuri ridicate și oportunități pierdute. Interacțiunea cu instituțiile statului se dovedește deseori greoaie, iar impredictibilitatea fiscală complică planificarea pe termen lung.
La nivel european există inițiative pentru reducerea poverii administrative, dar implementarea este lentă. Mario Draghi, fostul guvernator al BCE, susține că suprareglementarea europeană afectează mai mult creșterea economică decât taxele externe, afectând competitivitatea și inovarea. Europa creează bariere la propriile piețe prin propriile reglementări.
Pe măsură ce o companie crește, generează mai multă valoare per angajat.
Aceste obstacole trebuie depășite rapid. Un stat eficient facilitează dezvoltarea, nu o împiedică. Antreprenorii trebuie să poată crea valoare și să își dezvolte companiile într-un mediu liber și competitiv.
Concluzionând, mărimea companiei influențează productivitatea angajatului, dar nu este singurul factor determinant. Există întreprinderi mai mici care se remarcă prin specializare, digitalizare și integrarea la nivel internațional. Această analiză se concentrează pe tendințele generale, nu surprinde excepțiile. Într-un mediu dinamic, flexibilitatea și inovația contează la fel de mult ca mărimea.
Notă de autor: Această analiză folosește date oficiale din anul 2023 pentru a ilustra productivitatea muncii în România, utilizând un indicator relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat). Acesta reflectă valoarea generată de fiecare angajat într-o companie funcțională. Diferențele sunt semnificative.
Pentru o comparație corectă, au fost incluse doar companiile cu cifră de afaceri nenulă, excluzând firmele inactive sau cele fără venituri raportate. Nu sunt incluse PFA-urile, alte forme de organizare similare, nici angajații din administrația publică sau cei care activează pentru companii străine în străinătate.
Analiza include și costurile salariale, reprezentând efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaților, inclusiv salariile brute, tichete, prime etc., raportate la numărul de salariați.
Fiecare companie este unică, iar media ascunde variații importante între sectoare și firme individuale. Scopul analizei este de a oferi o imagine generală a contribuției diferitelor tipuri de firme la bunăstarea societății.
A fost luat în calcul și faptul că aproximativ 170.000 de companii din România au raportat o cifră de afaceri de 0. Analiza se concentrează strict pe firme cu venituri generate în 2023, bazându-se pe datele declarate către autoritățile fiscale, excluzând eventuală economie subterană.
N.red: Cristian I. Popa, CFA, este membru al Consiliului de administrație al BNR. Opinia exprimată este a autorului și nu reflectă poziția Băncii Naționale a României.
