În interviul acordat pentru proiectul „55 de întrebări”, Crin Antonescu a povestit despre intrarea sa în politică.

Întrebare: Cum ați descrie primele zile ale activității dumneavoastră politice? Care a fost momentul de cotitură?

Răspuns: Intrarea mea în politică a fost neașteptată. În timpul regimului comunist, evident, fugeam de politică ca de foc. Scopul era să rămâi departe de atenția publică. Nu eram membru de partid, nu am dorit să aderez, nu am urmărit o carieră în domeniu. Desigur, eram și destul de tânăr, avea vreo 30 de ani când s-a prăbușit comunismul. Chiar și atunci nu am avut inițiativa imediată de a mă implica în politică. Simțeam rezerve, dar doream să-mi exprim punctul de vedere, să particip la efortul general. Am inițiat, împreună cu câțiva prieteni, o publicație săptămânală la Tulcea, pe care o distribuiam gratuit celor puțini care aveau aceleași opinii ca noi. În 1990 era mai dificil, existau majorități importante, FSN, Iliescu și așa mai departe. Am intrat în politică, așa cum am spus, din un sentiment de protest. Pe 29 ianuarie l-am întâlnit pe Nicu Enescu, veteran al Partidului Național Liberal, care recruta membri. Am vrut să ne înscriem ca un gest de protest față de vandalizarea sediilor PNȚ/PNL, când, se spunea la televizor despre descoperirea de droguri la țărăniști și de afaceri ilicite la liberali. S-au întâmplat lucruri pe care cei tineri din ziua de azi nu și le pot imagina, deși avem știri false și posturi de televiziune care se apropie tot mai mult de acea situație. Dar, atunci când am dorit să aderez și când domnul mi-a propus chiar să președintez un grup, m-a întrebat de unde sunt, de la Tulcea. I-am spus că nu vreau să accept o asemenea responsabilitate, pentru că sunt prea tânăr. M-a întrebat câți ani aveam, i-am spus 30 de ani, iar el mi-a răspuns „Hai, dă-te la o parte! Mă ții din timp, nu ești un om serios. La vârsta ta eram deja în închisoare de vreo patru-cinci ani!”.