Inteligența Artificială nu va influența toate sectoarele economice în același mod. Deși automatizează numeroase activități, poate impulsiona creșterea valorii în domenii cu implicare umană, potrivit explicațiilor economistului șef Valentin Tătaru, într-un articol publicat.
Tătaru analizează potențialele efecte ale Inteligenței Artificiale asupra aproape tuturor ariilor economice: în industrie, agricultură, sectorul public, servicii financiare, HoReCa sau tehnologia informației.
Industrie: IA și robotică pot diminua avantajele României
Riscul: diminuarea beneficiului „cost redus”. Dinamicile industriale ale României au fost timp îndelungat bazate pe un echilibru între forța de muncă relativ calificată și costuri competitive. IA și automatizarea robotică pot face acest avantaj mai puțin relevant. Dacă o linie de producție poate funcționa nonstop, sub supraveghere minimă, în orice țară, stimulentul de relocare sau de menținere în țară scade – cu excepția cazului în care România își urcă pozițiile în lanțul valoric (necesită personal capabil să întrețină tehnologii inteligente) sau demonstrează alte avantaje comparabile (mediu fiscal favorabil, locație strategică, conexiuni de transport).
Perspectiva forței de muncă: pe măsură ce fabricile incorporatează IA și robotică pentru a-și menține competitivitatea, producția poate crește, dar numărul de locuri de muncă s-ar putea diminua. Muncitorii trebuie să avanseze în lanțul valoric (activități mai complexe) sau să se confrunte cu riscul de dislocare, conchide Valentin Tătaru.
Oportunitate emergentă: sectorul energetic. România, lider regional în energie, are un mix diversificat și în extindere (nuclear, hidro, gaz, energia regenerabilă). Administrarea acestei rețele complexe necesită prelucrare masivă de date – un caz ideal pentru implementarea IA. Utilizarea IA pentru echilibrarea „rețelelor inteligente” (smart grids) ar putea facilita integrarea energiei solare și eoliene, surse care pot fi extrem de volatile din cauza fluctuațiilor de producție.
Agricultură: deși reprezintă sub 5% din PIB, angajează circa 20% din populație
Eficientizare inevitabilă: agricultura, deși contribuie cu mai puțin de 5% la PIB, angajează în jur de 20% din forța de muncă. Această disproporție indică o productivitate redusă. Agricultura de precizie, bazată pe IA (droni, tractoare autonome, senzori inteligenți, imagini satelitare, irigații automate etc.), poate spori randamentele terenurilor agricole mari, în timp ce reduce numărul muncitorilor necesari.
Perspectiva angajaților: o creștere a randamentului în agricultură este benefică economic, însă poate avea costuri sociale majore. Poate duce la dislocarea a mii de fermieri de subzistență și a muncitorilor cu calificare redusă. În trecut, acești muncitori s-ar fi putut orienta către fabrici, dar automatizarea și acolo limitează această posibilitate. Riscul este apariția unui șomaj structural pe termen lung în zonele rurale.
Oportunitate „organică”: pe măsură ce IA se integrează în activitatea cotidiană, crește cererea pentru produse „slow”, organice și artizanale – percepute ca autentice, „făcute de mână”. România păstrează terenuri agricole relativ necontaminate, cu excepția unor zone afectate de poluarea industrială. Majoritatea fermelor fiind mici și familiale, agricultura la scară redusă are o tradiție solidă. În loc să concureze doar pe eficiența industrială, România poate dezvolta agricultura ecologică premium, valorificând muncă manuală și obținând prețuri mai mari pentru astfel de produse.
HORECA – „Economia experienței”
Valoarea conexiunii umane: pe măsură ce IA preia proceduri repetitive, experiențele autentice devin mai prețuite. Clienții pot deveni mai interesați de interacțiuni și medii care promovează autenticitatea – aspecte dificil de replicat de tehnologie.
Potențial: sectorul turistic al României contribuie cu aproximativ 5% la PIB, dar nu exploatează pe deplin atuurile naturale și culturale. Deoarece se bazează pe empatie și servicii personalizate, acesta poate fi relativ imune la impactul IA. Dezvoltarea turismului ecologic și a ofertelor experiențiale poate genera locuri de muncă de calitate, valorificând abilitățile sociale. Îmbunătățirea sistemului educațional va fi esențială pentru a dezvolta abilități de comunicare și orientare către client.
Tehnologia informației și outsourcing: Asistenții de codare și IA generativă pot automatiza activitățile repetitive
Riscul inițial: reducerea oportunităților pentru profesioniști la început de carieră. Sectorul IT din România s-a dezvoltat în mare parte prin outsourcing și programare de bază. Dezvoltarea IA poate automatiza suportul pentru clienți și sarcinile de programare elementare, amenințând astfel fundamentele industriei.
Perspectiva forței de muncă: arhitecții software seniori și specialiștii în date vor deveni mai productivi și, posibil, câștiga mai mult, însă locurile de muncă entry-level vor fi vulnerabile. Automatizarea activităților de suport și programare elementară poate limita oportunitățile de avansare pentru tinerii începători. Pentru a rămâne relevanți, profesioniștii IT trebuie să treacă de la simple roluri de programare la activități de inovare și rezolvare a problemelor complexe.
Servicii financiare și bancare– IA poate evalua scoruri de credit folosind date alternative, precum plățile pentru utilități
Cu o digitizare accelerată, băncile au redus personalul și sucursalele, în paralel cu creșterea activelor. Dezvoltarea IA permite prelucrarea unor sarcini tot mai sofisticate și poate reduce costurile operaționale. Riscul este diminuarea rolului de angajator pentru absolvenții și personalul de suport, iar pentru clienții din zonele rurale sau cu venituri mici, IA poate facilita accesul la credite și servicii financiare, folosind date non-tradiționale.
Sectorul public– IA poate revoluționa modul deservicii și angajarea în administrația publică
România înregistrează cel mai scăzut nivel dintre statele UE în utilizarea serviciilor digitale publice, fiind doar 27% în 2024, comparativ cu media europeană de 75%.
Riscul: eficiență crescută versus reducerea numărului de angajați. Digitalizarea administrației poate economisi resurse, automatizând procese precum eliberarea licențelor sau gestionarea declarațiilor fiscale, cu intervenție umană minimă. Totuși, această reformă poate destabiliza sistemul ocupării în sectorul public.
Perspectiva forței de muncă: implicarea în digitalizare poate rezolva lipsa de personal în rolurile specializate, însă poate duce și la reducerea stabilității angajărilor publice. Automatizarea extinsă poate genera provocări sociale și politice, fiind necesare măsuri de recalificare și redistribuire a forței de muncă.
Context macroeconomic: creștere economică rapidă cu șomaj ridicat?
O problemă majoră devine piața muncii: crede-se adesea că automatizarea creează mai multe locuri de muncă decât elimină, însă pentru România acest echilibru poate fi compromis pe termen scurt și mediu. Implementarea rapidă a IA depășește adesea reformele educaționale și recalificarea necesare adaptării forței de muncă.
Amenințarea șomajului structural
Este posibil să vedem o disbalanță semnificativă, în care companii deschid mii de poziții pentru specialiști în tehnologie și concediază muncitori calificați redus, precum operatori de linie și agenți call-center. Decalajele educaționale și tranziția lentă de la rolurile simplu calificate către cele cu cerințe cognitive ridicate pot duce la un șomaj ridicat și la neocuparea posturilor vacante.
Proliferarea profiturilor, fără crearea de locuri de muncă
Există temeri privind decalajul între creșterea PIB și salarii. IA permite companiilor să crească producția fără a angaja personal nou, ceea ce poate genera o creștere economică rapidă, dar și o stagnare sau scădere a salariilor pentru majoritatea angajaților. Conform unor estimări, adoptarea IA ar putea adăuga anual 14-16 miliarde de euro la PIB-ul național, însă veniturile din muncă ar putea scădea, accentuând inegalitățile existente.
Dilema cererii: cine consumă produsele când roboții le fabrică?
O dilemă economică constă în faptul că, dacă și producția și șomajul cresc, cine va face cumpărături? Dacă fluxul veniturilor se transferă de la salarii către profituri, puterea de cumpărare a populației poate scădea. Roboții și algoritmii nu sunt consumatori, ci producători excelenți.
În timp, pentru stimularea exporturilor, o strategie poate fi creșterea ofertei, însă riscul este ca partenerii comerciali să urmeze același ritm, ceea ce va duce la o contracție a cererii externe și la o competiție acerbă a exportului. Într-o astfel de situație, pot apărea simultan creștere economică și șomaj ridicat.
Două abordări economice diferite propun soluții pentru această criză:
1. Soluția intervenționistă: decuplarea venitului de muncă
Susținătorii intervenției statale recomandă redistribuirea bogăției, cu măsuri precum:
- Taxarea roboților: impozitarea tehnologiei automate pentru compensarea veniturilor fiscale pierdute
- Venitul de bază universal: redistribuirea profiturilor IA către cetățeni sub forma unui venit garantat, asigurând consumul chiar și în absența locurilor de muncă tradiționale.
2. Soluția pieței libere: posibila declanșare a deflației și ordinii spontane
Perspectiva economiștilor precum Friedrich Hayek sugerează că mecanismele pieței pot ajusta prețurile, evitând criza cererii. În acest sens, prețurile bunurilor ar putea scădea, sporind puterea de cumpărare reală în ciuda veniturilor nominale mai mici și reducerii voluntare a timpului de lucru. Intervențiile statale pentru menținerea prețurilor ridicate pot fi contraproductive.
De asemenea, liberalii argumentează că eliminarea planificării centralizate și eliberarea resurselor umane din sarcini repetitive pot duce la crearea unor industrii creative și vocaționale, imposibil de planificat de stat. Încercarea de a controla această evoluție prin reglementări riscă să împiedice apariția de noi oportunități de muncă.
Autorul concluzionează că echilibrul optim va fi acela care va combina protecția venitului cu stimularea inovației, în vederea adaptării eficiente la noile realități de piață.
